2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTARIERE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.

INVENTARIERE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.

inventariere sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 3/1 / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: inventaria] 1-3 Înregistrare în inventar (1-2, 5) Si: inventariat1 (1-3).

INVENTARIERE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria; înregistrare a unor bunuri în inventar și evaluarea lor. Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5. Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248. ◊ Fig. Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. – Pronunțat: -ri-e-.

INVENTARIERE s.f. Operația de întocmire a unui inventar. [Pron. -ri-e-. / < inventaria].

INVENTARIA, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

INVENTARIA, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

inventaria vt [At: DA / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: it inventariare] 1-3 A întocmi un inventar (1-2, 5) Si: (iuz) a inventaria (1-3).

INVENTARIA, inventariez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bunuri) A înregistra în inventar indicînd și valoarea obiectelor înregistrate. (Refl. pas.) O dată cu încheierea bilanțului unei întreprinderi comerciale, se inventariază și mărfurile nevîndute, aflate în magazie. – Pronunțat: -ri-a.

INVENTARIA vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluînd obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].

INVENTARIA vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)

A INVENTARIA ~ez tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar

*inventariéz v. tr. (d. inventariŭ; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventariŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inventariere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. inventarierii; pl. inventarieri

inventariere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. inventarierii; pl. inventarieri

inventariere s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. inventarierii; pl. inventarieri

inventaria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. inventariez (desp. -ri-ez), 3 inventaria, 1 pl. inventariem; conj. prez. 1 sg. să inventariez, 3 să inventarieze; ger. inventariind (desp. -ri-ind)

inventaria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 inventariază, 1 pl. inventariem (-ri-em); conj. prez. 3 să inventarieze; ger. inventariind (-ri-ind)

inventaria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariez, 3 sg. și pl. inventariază, 1 pl. inventariem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventarieze; ger. inventariind (sil. -ri-ind)

inventaria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. inventariază, 1 pl. inventariem, ger. inventariind)

inventariez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVENTARIA vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

INVENTARIA vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

Intrare: inventariere
inventariere substantiv feminin
  • silabație: -ri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventariere
  • inventarierea
plural
  • inventarieri
  • inventarierile
genitiv-dativ singular
  • inventarieri
  • inventarierii
plural
  • inventarieri
  • inventarierilor
vocativ singular
plural
Intrare: inventaria
  • silabație: -ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inventaria
  • inventariere
  • inventariat
  • inventariatu‑
  • inventariind
  • inventariindu‑
singular plural
  • inventaria
  • inventariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inventariez
(să)
  • inventariez
  • inventariam
  • inventariai
  • inventariasem
a II-a (tu)
  • inventariezi
(să)
  • inventariezi
  • inventariai
  • inventariași
  • inventariaseși
a III-a (el, ea)
  • inventaria
(să)
  • inventarieze
  • inventaria
  • inventarie
  • inventariase
plural I (noi)
  • inventariem
(să)
  • inventariem
  • inventariam
  • inventariarăm
  • inventariaserăm
  • inventariasem
a II-a (voi)
  • inventariați
(să)
  • inventariați
  • inventariați
  • inventariarăți
  • inventariaserăți
  • inventariaseți
a III-a (ei, ele)
  • inventaria
(să)
  • inventarieze
  • inventariau
  • inventaria
  • inventariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inventariere, inventarierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5. DLRLC
    • format_quote Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248. DLRLC
    • format_quote figurat Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi inventaria DEX '09 DEX '98 DN

inventaria, inventariezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.