opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERVERTIRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei. – V. interverti.

INTERVERTIRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei. – V. interverti.

intervertire sf [At: MAIORESCU, D. IV, 231 / Pl: ~ri / E: interverti] 1 Schimbare a ordinii sau a locului unui lucru sau element Si: interversiune (1). 2 (Fig; rar) Răstălmăcire.

INTERVERTIRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti; schimbare a părților unei ordini, a termenilor unei serii, a unei rînduieli.

INTERVERTIRE s.f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei; interversiune, răsturnare. [< interverti].

INTERVERTI, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.

INTERVERTI, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.

interverti vt [At: DA ms / Pzi: ~tesc / E: fr intervertir] 1 A schimba ordinea sau locul elementelor dintr-o serie dată. 2 (Fig; rar) A răstălmăci.

INTERVERTI, intervertesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la termenii unei serii, la punctele unei ordini, la o rînduială) A schimba, a pune unul în locul altuia. A intervertit punctele ordinii de zi. ▭ Domnii de pe stradă au ajuns să aibă în ei un fel de teamă: să nu se intervertească rolurile și să primească și ei întrebări. SADOVEANU, E. 163.

INTERVERTI vb. IV. tr. A răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. [P.i. -tesc. / < fr. intervertir, cf. lat. intervertere].

INTERVERTI vb. tr. a răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. (< fr. intervertir, lat. intervertere)

A INTERVERTI ~esc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversând ordinea inițială, punând un element în locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere

intervertì v. a schimba, a răsturna ordinea.

*intervertésc v. tr. (lat. inter-vértere. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Schimb (răstorn) ordinea lucrurilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intervertire s. f., g.-d. art. intervertirii; pl. intervertiri

intervertire s. f., g.-d. art. intervertirii; pl. intervertiri

intervertire s. f., g.-d. art. intervertirii; pl. intervertiri

interverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertesc, 3 sg. intervertește, imperf. 1 interverteam; conj. prez. 1 sg. să intervertesc, 3 să intervertească

interverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertesc, imperf. 3 intervertea; conj. prez. 3 să intervertească

interverti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertesc, imperf. 3 sg. intervertea; conj. prez. 3 sg. și pl. intervertească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERVERTIRE s. v. inversare.

INTERVERTIRE s. inversare, inversiune, răsturnare. (~ a elementelor unei serii.)

INTERVERTI vb. v. inversa.

INTERVERTI vb. a inversa, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)

Intrare: intervertire
intervertire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intervertire
  • intervertirea
plural
  • intervertiri
  • intervertirile
genitiv-dativ singular
  • intervertiri
  • intervertirii
plural
  • intervertiri
  • intervertirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: interverti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interverti
  • intervertire
  • intervertit
  • intervertitu‑
  • intervertind
  • intervertindu‑
 singular plural
  • intervertește
  • intervertiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intervertesc
 (să)
  • intervertesc
  • interverteam
  • intervertii
  • intervertisem
a II-a (tu)
  • intervertești
 (să)
  • intervertești
  • interverteai
  • intervertiși
  • intervertiseși
a III-a (el, ea)
  • intervertește
 (să)
  • intervertească
  • intervertea
  • interverti
  • intervertise
plural I (noi)
  • intervertim
 (să)
  • intervertim
  • interverteam
  • intervertirăm
  • intervertiserăm
  • intervertisem
a II-a (voi)
  • intervertiți
 (să)
  • intervertiți
  • interverteați
  • intervertirăți
  • intervertiserăți
  • intervertiseți
a III-a (ei, ele)
  • intervertesc
 (să)
  • intervertească
  • interverteau
  • intervertiră
  • intervertiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intervertire, intervertirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi interverti DEX '09 DEX '98 DN

interverti, intervertescverb

  • 1. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inversa răsturna
    • format_quote A intervertit punctele ordinii de zi. DLRLC
    • format_quote Domnii de pe stradă au ajuns să aibă în ei un fel de teamă: să nu se intervertească rolurile și să primească și ei întrebări. SADOVEANU, E. 163. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.