INTERPENETRAȚIE, interpenetrații, s. f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere a două sau a mai multe elemente, substanțe, fenomene etc. – Din fr. interpénétration.

interpenetrație sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 11/2 / Pl: ~ii / E: interpénétration] 1 Interpenetrare. 2 (Spc) Osmoză.

INTERPENETRAȚIE, interpenetrații, s. f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere a două sau a mai multor elemente, substanțe, fenomene etc. – Din fr. interpénétration.

INTERPENETRAȚIE, interpenetrații, s. f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere a două sau mai multe substanțe, fenomene etc. Interpenetrația gazelor.

INTERPENETRAȚIE s.f. Pătrundere reciprocă, întrepătrundere. [Gen. -iei. / cf. fr. interpénétration].

INTERPENETRAȚIE s. f. întrepătrundere. (< fr. interpénétration)

INTERPENETRAȚIE ~i f. Pătrundere reciprocă (a două sau mai multe substanțe, corpuri, materii etc); întrepătrundere. [G.-D. interpenetrației; Sil. -ne-tra-ți-e] /<fr. interpénétration

interpenetrație (desp. -ne-tra-ți-e) s. f., art. interpenetrația (desp. -ți-a), g.-d. art. interpenetrației; pl. interpenetrații, art. interpenetrațiile (desp. -ți-i-)

interpenetrație (-ne-tra-ți-e) s. f., art. interpenetrația (-ți-a), g.-d. art. interpenetrației; pl. interpenetrații, art. interpenetrațiile (-ți-i-)

interpenetrație s. f. penetrație

INTERPENETRAȚIE s. v. întrepătrundere.

INTERPENETRAȚIE s. întrepătrundere.