opțiuni
  • info

12 definiții pentru internunțiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERNUNȚIU, internunții, s. m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Var.: internunciu s. m.] – Din lat. internuntius „sol”, it. internunzio.

INTERNUNȚIU, internunții, s. m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Var.: internunciu s. m.] – Din lat. internuntius „sol”, it. internunzio.

internunțiu sm [At: BĂLCESCU, M. V. 176 / V: (înv) ~nciu / Pl: ~ii / E: lat internuntius] 1 Ambasador extraordinar al Papei pe lângă un guvern, în absența nunțiului papal ordinar. 2 (Înv) Ambasador al Austriei pe lângă Curtea Otomană.

INTERNUNȚIU s. m. (Învechit, și în forma internunciu) Ambasador extraordinar al papii pe lîngă un guvern. Internunciul, ajutat de ambasadorul Engliterei, izbutise a aduce lucrurile la o înțelegere. GHICA, S. 473. – Variantă: internunciu s. m.

INTERNUNȚIU s.m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Pron. -țiu, var. internunciu s.m. / it. internunzio, lat. t. internuntius].

INTERNUNȚIU s. m. amabasador al papei care-și exercită funcția în intervalul dintre două misiuni ale nunțiului papal ordinar. (< it. internunzio, lat. internuntius)

*internúnțiŭ m. (inter- și nunțiŭ: fr. internonce). Trimes al papiĭ la o curte străină în lipsa unuĭ nunțiŭ.

INTERNUNCIU s. m. v. internunțiu.

internunciu sm vz internunțiu

INTERNUNCIU s.m. v. internunțiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

internunțiu [iu pron. ĭu] s. m., art. internunțiul; pl. internunții, art. internunțiii (desp. -ți-ii)

internunțiu [țiu pron. țĭu] s. m., art. internunțiul; pl. internunții, art. internunțiii (-ți-ii)

internunțiu s. m., pl. internunții[1]

  1. Var. internunciu (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: internunțiu
  • pronunție: internunțĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • internunțiu
  • internunțiul
  • internunțiu‑
plural
  • internunții
  • internunțiii
genitiv-dativ singular
  • internunțiu
  • internunțiului
plural
  • internunții
  • internunțiilor
vocativ singular
  • internunțiule
plural
  • internunțiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • internunciu
  • internunciul
  • internunciu‑
plural
  • internuncii
  • internunciii
genitiv-dativ singular
  • internunciu
  • internunciului
plural
  • internuncii
  • internunciilor
vocativ singular
  • internunciule
plural
  • internunciilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

internunțiu, internunțiisubstantiv masculin

  • 1. Nunțiu (papal) ad-interim. DEX '09 DEX '98 DN
  • diferențiere Ambasador extraordinar al papii pe lângă un guvern. DLRLC
    • format_quote Internunciul, ajutat de ambasadorul Engliterei, izbutise a aduce lucrurile la o înțelegere. GHICA, S. 473. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.