INTERMODULAȚIE s. f. (Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. – Din fr. intermodulation.

intermodulație sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr intermodulation] (Fiz) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui într-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinația diverselor componente ale semnalului.

INTERMODULAȚIE s. f. (Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinația diverselor componente ale semnalului. – Din fr. intermodulation.

INTERMODULAȚIE s.f. (Fiz.) Modulație parazitară a unui semnal electric alternativ. [Gen. -iei. / cf. fr. intermodulation].

INTERMODULAȚIE s. f. modulație parazitară a unui semnal electric alternativ, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. (< fr. intermodulation)

intermodulație s. f., g.-d. art. intermodulației