opțiuni
warning
Forma interlocuție este o variantă a lui interlocuțiune.
  • info

11 definiții pentru interlocuțiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERLOCUȚIUNE, interlocuțiuni, s. f. (Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var.: interlocuție s. f.] – Din fr. interlocution.

INTERLOCUȚIUNE, interlocuțiuni, s. f. (Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var.: interlocuție s. f.] – Din fr. interlocution.

interlocuțiune sf [At: DN3 / P: ~ți-u~ / V: ~uție (Pl: ~ii) / Pl: ~ni / E: fr interlocution] 1 (Jur) Hotărâre judecătorească precedentă față de sentința finală a unui proces. 2 Convorbire.

INTERLOCUȚIUNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărîre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var. interlocuție s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi].

INTERLOCUȚIUNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotărâre care precedă sentința finală a unui proces. (< fr. interlocution)

INTERLOCUȚIUNE ~i f. jur. Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală într-un proces. /<fr. interlocution

*interlocuțiúne f. (lat. inter-locutio, -ónis. V. locuțiune). Conversațiune, dialog. Jur. Judecată pin care se pronunță un interlocutoriŭ.

INTERLOCUȚIE s. f. v. interlocuțiune.

INTERLOCUȚIE s. f. v. interlocuțiune.

interlocuție sf vz interlocuțiune

INTERLOCUȚIE s.f. v. interlocuțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

interlocuțiune s. f., pl. interlocuțiuni

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERLOCUȚIUNE s. f. (< fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi): v. convorbire.

Intrare: interlocuțiune
interlocuțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interlocuțiune
  • interlocuțiunea
plural
  • interlocuțiuni
  • interlocuțiunile
genitiv-dativ singular
  • interlocuțiuni
  • interlocuțiunii
plural
  • interlocuțiuni
  • interlocuțiunilor
vocativ singular —
plural —
interlocuție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interlocuție
  • interlocuția
plural
  • interlocuții
  • interlocuțiile
genitiv-dativ singular
  • interlocuții
  • interlocuției
plural
  • interlocuții
  • interlocuțiilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interlocuțiune, interlocuțiunisubstantiv feminin

  • 1. științe juridice Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Convorbire. DN
    sinonime: convorbire
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.