8 definiții pentru intemperant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTEMPERANT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din fr. intempérant.
INTEMPERANT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din fr. intempérant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intemperant, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intempérant] (Liv) Necumpătat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEMPERANT, -Ă adj. Excesiv, necumpătat. [Cf. fr. intempérant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEMPERANT, -Ă adj. excesiv, necumpătat. (< fr. intempérant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*intemperánt, -ă adj. (lat. intémperans, -ántis). Care nu e temperant, necumpătat: om intemperant, limbă intemperantă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intemperant adj. m., pl. intemperanți; f. intemperantă, pl. intemperante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intemperant adj. m., pl. intemperanți; f. intemperantă, pl. intemperante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intemperant adj. m., pl. intemperanți; f. sg. intemperantă, pl. intemperante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
intemperant, intemperantăadjectiv
- 1. Excesiv, necumpătat. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: excesiv necumpătat
etimologie:
- intempérant DEX '09 DEX '98 DN