10 definiții pentru integralitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTEGRALITATE s. f. Stare, situație a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. ♦ Însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité.
INTEGRALITATE s. f. Stare, situație a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. ♦ Însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
integralitate sf [At: RALEA, E. O. 166 / Pl: ~tăți / E: fr intégralité] 1 Însușire a ceea ce este întreg, complet. 2 Caracter de sistem. 3 Însușire de a constitui un întreg, care nu poate fi redus la suma părților sale componente. 4 Proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEGRALITATE s.f. Stare a unui lucru complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. [Cf. fr. intégralité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEGRALITATE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însușirea de a constitui un întreg, un sistem. ◊ (mat.) proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTEGRALITATE f. Caracter integral. /<fr. intégralité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*integralitáte f. (d. integral). Starea lucruluĭ integral, complet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
integralitate (desp. -te-gra-) s. f., g.-d. art. integralității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
integralitate (-te-gra-) s. f., g.-d. art. integralității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
integralitate s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. integralității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INTEGRALITÁTE (< fr.) s. f. Starea, situația a ceea ce este întreg, complet. ♦ Însușire a unui sistem ce-i conferă caracter de întreg, datorită căreia el există ca atare. Este determinată de structura sistemului, de relațiile complexe de interdependență, de interacțiunile dintre părțile, elementele componente și întreg, de influențele lor reciproce. ♦ (BIOL.) Calitate a oricărui sistem biologic care, deși este alcătuit din numeroase elemente componente, se comportă, față de factorii mediului, ca un întreg, ca un tot, menținându-și existența un timp oarecare. Aceasta se datorează interdependenței părților componente ale sistemului. Cu cât diferențierea lor va fi mai avansată și cu cât vor fi mai specializate în îndeplinirea anumitor funcții, cu atât dependența lor reciprocă va fi mai mare, independența fiecărei părți mai mică, iar i. sistemului mai dezvoltată, mai accentuată. Sistemele biologice nu sunt simple însumări ale părților componente, deoarece acestea, integrate într-un sistem, manifestă însușiri noi, pe care nu le manifestă atunci când sunt în afara sistemului. Însușirile noi ale întregului provin din conexiunile, din interacțiunile părților componente, deci dintr-o anumită organizare a acestor părți.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: in-te-gra-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
integralitatesubstantiv feminin
- 1. Stare, situație a ceea ce este întreg, complet. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. Însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- intégralité DEX '09 DEX '98 DN