9 definiții pentru instructoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTRUCTOR, -OARE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor.

INSTRUCTOR, -OARE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor.

INSTRUCTOR, -OARE, instructori, -oare, s. m. și f. Persoană care instruiește pe alții într-un anumit domeniu. Instructor sportiv.Într-o bună zi, intră în sat o mașină, care aduce un instructor de la Comitetul județean al partidului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2.

INSTRUCTOR, -OARE s.m. și f. Cel care face o muncă de instruire; (spec.) militar care instruiește o trupă. [< rus. instruktor, cf. fr. instructeur].

INSTRUCTOR, -OARE s. m. f. cel care face o muncă de instruire. (< fr. instructeur, rus. instruktor)

INSTRUCTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană cu pregătire specială care instruiește. /<fr. instructeur, rus. instruktor

*instructór, -oáre adj. și s. (lat. instructor). Care instruește. Instructor militar, acela care te învață exercițiile militare. Judecător instructor, judecător de instrucțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instructoare s. f., g.-d. art. instructoarei; pl. instructoare

instructoare s. f., g.-d. art. instructoarei; pl. instructoare

instructoare s. f., g.-d. art. instructoarei; pl. instructoare

Intrare: instructoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instructoare
  • instructoarea
plural
  • instructoare
  • instructoarele
genitiv-dativ singular
  • instructoare
  • instructoarei
plural
  • instructoare
  • instructoarelor
vocativ singular
  • instructoare
  • instructoareo
plural
  • instructoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instructor, instructorisubstantiv masculin
instructoare, instructoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană competentă care instruiește pe alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Instructor sportiv.
    • format_quote Într-o bună zi, intră în sat o mașină, care aduce un instructor de la Comitetul județean al partidului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.