institut sn [At: GOLESCU, Î. 138 / V: (îvp) ~stăt~, înstăt~ / Pl: ~e / E: fr institut, ger Institut, lat institutum] 1 Fundație. 2 Instituție (1). 3 Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. 4 Instituție de învățământ superior. 5 (Înv) Local în care funcționează un institut (4). 6 (Înv) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 7 (Lpl) Opere elementare de drept roman. 8 (Înv) Instituție (2).

INSTITUT, institute, s. n. 1. Așezămînt care funcționează în cadrul unei instituții superioare (minister, academie etc.) și în care un colectiv de specialitate face cercetări științifice. În anul 1953 se înființează noi și importante institute de cercetări științifice pe lîngă Academia R.P.R. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2567. Am un prieten la Institutul meteorologic. SEBASTiAN, T. 33. ♦ Instituție de învățămînt superior care are de obicei mai multe facultăți. Institutul de Științe Economice și Planificare «V. I. Lenin». ♦ Local în care funcționează instituții ca cele descrise mai sus. Examenul de admitere se ține la institut. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Învechit) Instituție (2). Fiecare are dreptul a cere răsturnarea chiar a unei legi, cînd aceea i se pare că a devenit neaplicabilă sau vătămătoare pentru institutul sau pentru societatea ce și-a impus-o. ODOBESCU, S. II 332.

INSTITUT s.n. 1. Instituție, așezămînt (de pe lîngă o universitate, o academie, o industrie etc.) unde se fac cercetări științifice. ♦ Instituție de învățămînt superior (cu mai multe facultăți). ♦ (În trecut) Liceu particular (cu internat). ♦ Local în care funcționează asemenea instituții. 2. (La pl.) Operă care cuprinde principiile dreptului roman din epoca împăratului Iustinian. [< fr. institut, cf. lat. institutum – lucru stabilit].

INSTITUT s. n. 1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice. ◊ instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ◊ (în trecut) liceu particular. ◊ local în care funcționează asemenea instituții. 2. (pl.) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian. (< fr. institut, lat. institutum)

INSTITUT ~e n. 1) Instituție de învățământ superior sau de cercetări științifice. 2) Sediul unei astfel de instituții. /<fr. institut, lat. institutum

institut n. 1. școală: institut de băieți; 2. pl. operă ce conține principiile dreptului roman: Institutele lui Justinian.

*institút n., pl. e (lat. institútum, d. institúere, a institui). Regula unuĭ ordin religios catolic la fundarea luĭ. Ordin instituit de această regulă. Societate savantă saŭ literară. Școală (maĭ ales particulară). Institutu Franciiĭ (saŭ numaĭ Insitutu), reuniunea celor cincĭ academiĭ. Institutele luĭ Iustinian, o carte care conține principiile dreptuluĭ roman, redactată la 533 după Hristos.

instătut sn vz institut

spărgător de gheață-institut s. n. Institut de cercetare amenajat pe un spărgător de gheață ◊ „Spărgător de gheață-institut. Deocamdată, un asemenea «institut plutitor» se află abia în stadiul de proiect.” Sc. 6 XII 77 p. 5. ◊ „Un spărgător de gheață-institut, primul de acest fel din lume, va fi construit în curând în Uniunea Sovietică.” R.l. 20 XII 77 p. 6 (din spărgător de gheață + institut, probabil după model rus; spărgător de gheață, după fr. brise-glace[s], engl. ice breaker, germ. Eisbrecher; DTP, LTR)

institut s. n., pl. institute

institut s. n., pl. institute

institut s. n., pl. institute

institut, institute s. n. 1. Instituție de învățământ superior; concr. localul unde funcționează astfel de instituții. ◊ Institutul teologic universitar = instituție de învățământ superior în cadrul Bis. Ortodoxe Române. În urma Legii învățământului din 3 august 1948 facultățile de teologie fiind scoase de regimul comunist din învățământul de stat, Bis. Ortodoxă Română își reorganizează învățământul teologic superior, înființând la 30 ianuarie 1949 trei institute teologice de grad universitar la București, Sibiu și Cluj, care au funcționat până la 1 octombrie 1991, când au intrat iarăși în cadrul universităților respective ca facultăți. 2. Școală particulară de grad secundar. – Din fr. institut, lat. institutum.