INSTÍNCT, instincte, s.n. Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din fr. instinct, lat. instinctus.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de valeriu, 21 Jul 2003 | Greșeală de tipar

INSTÍNCT s. simț. (~ de conservare.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

instínct s. n., pl. instíncte
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

INSTÍNCT ~e n. 1) Facultate înnăscută a tuturor ființelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesităților vitale ale organismului). 2) Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; intuiție. [Sil. in-stinct] /<fr. instinct, lat. instinctus
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

INSTÍNCT s.n. Complex ereditar de reflexe necondiționate proprii fiecărei specii și care asigură orientarea în mediul înconjurător; impuls natural. [Pl. -te. / < fr. instinct].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 4 May 2005 | Greșeală de tipar

INSTÍNCT s. n. comportament înnăscut, caracteristic pentru toți indivizii unei specii; impuls natural. (< fr. instinct, lat. instinctus)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar