11 definiții pentru instantaneitate
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSTANTANEITATE s. f. Însușirea a ceea ce este instantaneu. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. instantanéité.
INSTANTANEITATE s. f. Însușirea a ceea ce este instantaneu. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. instantanéité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
instantaneitate sf [At: DA ms / P: ~ne-i~ / Pl: ~tăți / E: fr instantanéité] Caracter a ceea ce este instantaneu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTANTANEITATE s.f. Însușire a ceea ce este instantaneu. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. instantanéité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTANTANEITATE s. f. însușirea a ceea ce este instantaneu. (< fr. instantanéité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INSTANTANEITATE f. Caracter instantaneu. /<fr. instantanéité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
instantaneitate f. caracterul celor instantanee.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*instantaneitáte f. (d. instantaneŭ). Calitatea de a fi instantaneŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
instantaneitate (desp. -ne-i-) s. f., g.-d. art. instantaneității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
instantaneitate (-ne-i-) s. f., g.-d. art. instantaneității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
instantaneitate s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. instantaneității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INSTANTANEITATE. Subst. Instantaneitate, caracter imprevizibil, fapt neprevăzut, lucru neașteptat; întîmplare, incident, accident, hazard; surpriză; surprindere, străfulgerare (fig.); inoportunitate. Moment, clipă, clipită, secundă. Adj. Instantaneu, momentan, neașteptat, inopinat, subit, neprevăzut, imprevizibil; întîmplător, incidental, accidental, fortuit (livr.); surprinzător, impresionant, uimitor, uluitor, brusc, fulgerător; inoportun. Vb. A surveni, a interveni, a se întîmpla, a veni la întîmplare, a se produce pe neașteptate, a străfulgera (fig.); a avea o surpriză, a fi surprins, a fi luat pe nepregătite; a surprinde, a lua (pe cineva) prin surprindere, a găsi nepregătit; a prinde (a lua) (pe cineva) ca din oală. Adv. Instantaneu, (în mod) incidental, (în mod) accidental, din întîmplare, la întîmplare, la voia întîmplării; pe neașteptate, subit, pe nepregătite; deodată; îndată, numaidecît, imediat; prompt, zis și făcut, cît ai zice pește, într-o clipă, clipiș (rar), într-o clipită, într-o clipeală, cît ai clipi din ochi, fulgerește (rar); prin surprindere, cu (pe) nepusă masă; nici una nici două, nici una nici alta, nitam-nisam (fam.), tam-nisam. V. instabilitate, întîmplare, timp, uimire, viteză.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ne-i-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
instantaneitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea a ceea ce este instantaneu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- instantanéité DEX '09 DEX '98 DN