9 definiții pentru inorganic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
inorganic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr inorganique, it inorganico] (Rar) Anorganic.
INORGANIC, -Ă adj. (Rar) Anorganic. [Cf. fr. inorganique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INORGANIC, -Ă adj. anorganic. (< fr. inorganique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inorganic a. se zice de corpurile cari nu sunt organizate și deci nu trăiesc ca animalele și vegetalele.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*inorgánic, V. anorganic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*anorgánic, -ă adj. (fr. anorganique, d. vgr. an-, fără, și órganon, organ). Fără organe, fără vĭață, mort. Chimia anorganică, care se ocupă de metale și metaloide. – Maĭ puțin bine inorganic (că in- e prefix latin, și organic e cuv. gr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inorganic (rar) (desp. i-nor-/in-or-) adj. m., pl. inorganici; f. inorganică, pl. inorganice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!inorganic (rar) (i-nor-/in-or-) adj. m., pl. inorganici; f. inorganică, pl. inorganice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inorganic adj. m. (sil. mf. in-) organic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: i-nor-, in-or-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
inorganic, inorganicăadjectiv
- 1. Anorganic. DNsinonime: anorganic
etimologie:
- inorganique DN