inoculare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: inocula] 1 (Med) Introducere în organism a unui ser, vaccin sau a unei alte substanțe cu scopul de a experimenta, diagnostica, imuniza etc. Si: inoculație (1). 2 (Fig) Sădire în mintea cuiva, încetul cu încetul, a unor idei, concepții etc. Si: inoculație (2).

INOCULARE, inoculări, s. f. Acțiunea de a inocula; inoculație. 1. Introducere în țesuturi a unei substanțe, a unui ser, a unui vaccin. Se produce la aceste animale imunitatea artificială prin inocularea în corpul lor a microbilor atenuați sau omorîți. ANATOMIA 43. 2. Fig. Introducere în mintea cuiva a unor concepții sau convingeri.

INOCULARE s.f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. [< inocula].

INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A introduce (treptat, pe neobservate) în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înocula vb. I] – Din fr. inoculer.

inocula vt [At: BARCIANU / V: (rar) în~, (înv; cscj) înoculi / Pzi: ~lez / E: lat inoculo, -are, fr inoculer] 1 (Med) A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin etc. pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2 (Fig) A sădi în mintea cuiva, încetul cu încetul, anumite concepții, idei etc.

înocula v vz inocula

INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înocula, vb. I] – Din fr. inoculer.

INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în țesuturi o substanță, un ser, un vaccin. V. injecta, vaccina. Serul inoculat se răspîndește prin sînge și limfă în tot organismul. ANATOMIA 42. 2. Fig. A introduce, a băga în mintea cuiva unele concepții sau convingeri. V. inculca. Ruptura între viața particulară a eroului și activitatea lui socială, care apare uneori în lucrările noastre literare, nu este în fond altceva decît acea despărțire arbitrară între social și uman, între politic și artistic, pe care decenii de-a rîndul jalnicii teoreticieni ai formalismului au căutat să o inoculeze, în concepția scriitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 3/1.

INOCULA vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].

INOCULA vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)

A INOCULA ~ez tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepții) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare

inoculà v. 1. a transmite un virus prin inoculațiune; 2. fig. a introduce în spirit.

*inoculațiúne f. (lat. inoculátio, -ónis). Acțiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ideĭ, de doctrine în mintea cuĭva. – Și -áție și -áre.

*inoculéz v. tr. (lat. in-óculo, -áre, a altoi, d. in, în, și óculus, ochĭ, mugur). Introduc în organizm un microb, un virus, altoĭesc, vaccinez saŭ molipsesc: a inocula pe cineva cu vaccin, a inocula unuĭ cîne turbarea. Fig. A inocula cuĭva niște ideĭ.

inoculare s. f., g.-d. art. inoculării; pl. inoculări

inoculare s. f., g.-d. art. inoculării; pl. inoculări

inoculare s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inoculării; pl. inoculări

inocula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inoculez, 3 inoculează; conj. prez. 1 sg. să inoculez, 3 să inoculeze

inocula (a ~) vb., ind. prez. 3 inoculează

inocula vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculez, 3 sg. și pl. inoculează

INOCULARE s. v. vaccinare.

INOCULARE s. (MED.) inoculație, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.

INOCULA vb. v. vaccina.

INOCULA vb. (MED.) a vaccina, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.