opțiuni
  • info

3 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inimare sf [At: MDA ms / Pl: ~mări / E: inima] Încurajare.

inima [At: ZANNE, P. II, 206 / Pzi: ~mez / E: inimă] 1 vt A încuraja. 2 vt A prinde curaj.

INIMA, inimez, vb. I. Tranz. (Învechit) A anima. Banda de călușari... venise tocmai dupe malul Mureșului, ca să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin danțurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468.

inimà v. a anima: căutând a inima pe ai săi BĂLC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

inima, inimez, vb. I (înv.) a îmbărbăta, a încuraja, a anima, a însufleți.

inimar, -ă, adj. (înv.) inimos, cu inimă.

Intrare: inimare
inimare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimare
  • inimarea
plural
  • inimări
  • inimările
genitiv-dativ singular
  • inimări
  • inimării
plural
  • inimări
  • inimărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: inima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inima
  • inimare
  • inimat
  • inimatu‑
  • inimând
  • inimându‑
 singular plural
  • inimează
  • inimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inimez
 (să)
  • inimez
  • inimam
  • inimai
  • inimasem
a II-a (tu)
  • inimezi
 (să)
  • inimezi
  • inimai
  • inimași
  • inimaseși
a III-a (el, ea)
  • inimează
 (să)
  • inimeze
  • inima
  • inimă
  • inimase
plural I (noi)
  • inimăm
 (să)
  • inimăm
  • inimam
  • inimarăm
  • inimaserăm
  • inimasem
a II-a (voi)
  • inimați
 (să)
  • inimați
  • inimați
  • inimarăți
  • inimaserăți
  • inimaseți
a III-a (ei, ele)
  • inimează
 (să)
  • inimeze
  • inimau
  • inimară
  • inimaseră
Intrare: inimar
inimar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inimar
  • inimarul
  • inimaru‑
  • inimară
  • inimara
plural
  • inimari
  • inimarii
  • inimare
  • inimarele
genitiv-dativ singular
  • inimar
  • inimarului
  • inimare
  • inimarei
plural
  • inimari
  • inimarilor
  • inimare
  • inimarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inima, inimezverb

  • 1. învechit Anima. DLRLC
    sinonime: anima
    • format_quote Banda de călușari... venise tocmai dupe malul Mureșului, ca să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin danțurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.