INIȚIALĂ, inițiale, s. f. Literă cu care se începe un cuvînt. Inițialele acestei cărți cu buchi erau scrise ciudat. EMINESCU, N. 44. – Pronunțat: -ți-a-.

INIȚIALĂ s.f. Literă, sunet cu care începe un cuvînt. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiale, it. iniziale].

INIȚIALĂ ~e f. 1) Literă cu care începe un cuvânt. 2) mai ales la pl. Prima literă (scrisă izolat și cu punct) a prenumelui și a numelui. /<fr. initial

inițială f. prima literă a unui nume: a semna cu inițialele.

inițial, ~ă [At: EMINESCU, N. 44 / Pl: ~i, ~e / E: fr inițial, lat initialis] 1-2 a, av (Care este) de început. 3 sf Literă cu care se începe un cuvânt. 4 sf (Spc) Literă mare cu care începe un nume. 5 sf (Pex) Literă mare. 6-7 sf Abreviere (a prenumelui și) a numelui unei persoane, formată din inițiale (2). 8 sf Text cules cu inițiale (5).

INIȚIAL, -Ă, inițiali, -e, adj. Care e la început, de la început. Există limbi... cu un sistem gramatical recent, produs după sfărîmarea grupului inițial din care acele limbi făceau parte. GRAUR, F. L. 2 Cînd termină fraza, Ladima își scăzu din violența inițială a refuzului. CAMIL PETRESCU, N. 34. – Pronunțat: -ți-al.

INIȚIAL, -Ă adj. De (la) început. [Pron. -ți-al. / cf. fr. initial, it. iniziale].

INIȚIAL, -Ă I. adj. (și adv.) de (la) început. II. s. f. literă cu care începe un cuvânt. (< fr. initial)

INIȚIAL ~ă (~i, ~e) și adverbial (în opoziție cu terminal) Care constituie primul element; aflat la început; începător; primordial; primar. [Sil. -ți-al] /<fr. initial

inițial a. care începe: literă inițială.

*inițiál, -ă adj. (lat. ĭnitialis, d. ĭnitium, început, d. in-eo, -ĭtum, -íre, a începe [compus al verbuluĭ eo, merg, ca și ĭes, per, suĭ, ca și fr. commencer și it. cominciare, a începe, d. lat. *cum-ĭnitiare]). De la început: litera inițială a unuĭ cuvînt, ĭuțeala inițială a unuĭ glonț. S. f., pl. e. Prima literă a unuĭ cuvînt: a iscăli numaĭ cu inițialele.

inițială (desp. -ți-a-) s. f., g.-d. art. inițialei; pl. inițiale

inițială (-ți-a-) s. f., g.-d. art. inițialei; pl. inițiale

inițial (desp. -ți-al) adj. m., pl. inițiali; f. inițială, pl. inițiale

inițial (-ți-al) adj. m., pl. inițiali; f. inițială, pl. inițiale

inițial adj. m. (sil. -ți-al), pl. inițiali; f. sg. inițială, pl. inițiale

INIȚIAL adj. 1. începător. (Literă ~.) 2. v. originar. 3. v. incipient. 4. originar, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)

INIȚIAL adj. 1. începător. (Literă ~.) 2. originar, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 3. incipient, începător. (Stadiu ~ al unei boli.) 4. originar, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)

Inițial ≠ final, neinițial

INIȚIAL, -Ă adj. (cf. fr. initial, it. iniziale): în sintagmele literă inițială, poziție inițială și sunet inițial (v.).