8 definiții pentru ingineră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ingineră s. f. 1976 Femeie având specialitatea de inginer v. fermă-etalon (din inginer)
INGINER, -Ă, ingineri, -e, s. m. și f. Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățământ superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu deținut de această persoană. – Din it. ingegnere. Cf. rus. injener, fr. ingénieur, germ. Ingenieur.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INGINER, -Ă, ingineri, -e, s. m. și f. Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățământ superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu deținut de această persoană. – Din it. ingegnere. Cf. rus. injener, fr. ingénieur, germ. Ingenieur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INGINER, -Ă s. m. f. specialist cu calificare superioară care organizează și conduce procesele tehnologice într-o întreprindere. (< it. ingegnere, fr. ingénieur, germ. Ingenieur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INGINER ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist cu studii tehnice superioare apt să efectueze și să dirijeze diferite lucrări (de proiectare, de construire, de exploatare etc.). /<fr. ingénieur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ingineră s. f., g.-d. art. inginerei; pl. inginere; abr. ing.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ingineră s. f., g.-d. art. inginerei; pl. inginere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingineră s. f., g.-d. art. inginerei; pl. inginere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
inginer (ingineri), s. m. – 1. Specialist cu pregătire tehnică și teoretică în urma absolvirii unei facultăți. It. ingegnero (sec. XIX). – Der. inginereasă, s. f. (nevastă de inginer; femeie inginer); inginerie, s. f.; ingineresc, adj.; inginerește, adv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
inginer, inginerisubstantiv masculin ingineră, ingineresubstantiv feminin
- 1. Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într-un institut de învățământ superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu deținut de această persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNdiminutive: ingineraș
- Inginer constructor. Inginer mecanic. Inginer silvic. DLRLC
- Inginerul cel tînăr, Sebastian Luduș, se codea, socotindu-se strein între doi camarazi. C. PETRESCU, A. 399. DLRLC
-
etimologie:
- ingegnere DEX '09 DEX '98 DN
- injener DEX '98 DEX '09
- ingénieur DEX '09 DEX '98 DN
- Ingenieur DEX '09 DEX '98 DN