INFRASUNET, infrasunete, s. n. Vibrație mecanică a unui mediu nepercepută de urechea omului (ci numai cu ajutorul simțului tactil), care se propagă sub formă de unde, ca și sunetele, dar având o frecvență mai mică decât a acestora. – Infra²- + sunet (după fr. infra-son).

infrasunet sn [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 1 / Pl: ~e / E: lat infra¹- + sunet] Vibrație mecanică a unui mediu, care se propagă sub formă de unde, ca și sunetele, dar, având o frecvență mai mică decât acestea, nu este percepută de ureche, ci numai de simțul tactil. corectat(ă)

INFRASUNET, infrasunete, s. n. Vibrație mecanică a unui mediu nepercepută de urechea omului (ci numai cu ajutorul simțului tactil), care se propagă sub formă de unde, ca și sunetele, dar având o frecvență mai mică decât a acestora. – Infra- + sunet (după fr. infra-son).

INFRASUNET, infrasunete, s. n. Sunet neperceput de urechea omului, avînd un număr de vibrații mai mic decît 16 oscilații complete pe secundă.

INFRASUNET s.n. Sunet cu o frecvență mai mică decît frecvențele auditive, neputînd fi deci auzit cu urechea. [< infra- + sunet, după fr. infra-son].

INFRASUNET s. n. sunet cu o frecvență mai mică decât frecvențele auditive, neputând fi deci perceput de urechea omului. (după fr. infra-son)

INFRASUNET ~e n. Vibrație imperceptibilă a unui mediu care are o frecvență mai joasă decât cea pe care o poate percepe urechea omului. /infra- + sunet

infrasunet s. n., pl. infrasunete

infrasunet s. n., pl. infrasunete

infrasunet s. n., pl. infrasunete

INFRASÚNET (< infra- + sunet) s. n. (FIZ.) Vibrație mecanică a unui mediu care se propagă, ca și sunetele, sub formă de unde, având însă o frecvență mai mică decât a acestora (sub 16 Hz); ele pot fi percepute cu ajutorul simțului tactil.