inflamare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: inflama] 1 (Med) Suferire a unei inflamații (1) de către un organ sau țesut. 2 Aprindere și ardere rapidă a unui element chimic, a unui material etc.

INFLAMARE, inflamări, s. f. Acțiunea de a se inflama și rezultatul ei; inflamație.

INFLAMARE s.f. Faptul de a inflama; inflamație. [< inflama].

inflama vr [At: DA / Pzi: ~mez / E: lat inflammare, fr enflammer] 1 (Med; d. un țesut, un organ etc.) A suferi o inflamație Si: (pop) a boboti Cf a se tumefia. 2 (D. materiale) A se aprinde ușor. corectat(ă)

INFLAMA, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Despre o parte a corpului sau despre un organ) A se umfla (ca urmare a unui proces patologic).

INFLAMA vb. I. refl. (Med.; despre un țesut, un organ etc.) A se umfla. [P.i. 3 -mează. / < lat. inflammare, cf. fr. enflammer].

INFLAMA vb. refl. (despre un țesut, organ etc.) a suferi o inflamație. (< lat. inflamare, fr. enflammer)

A SE INFLAMA pers. 3 se ~ează intranz. (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de inflamație; a se umfla. [Sil. in-fla-] /<fr. inflammare

*inflamațiúne f. (lat. inflammátio, -ónis). Acțiunea de saŭ de a se inflama. Rezultatu eĭ. Med. Obrinteală, unflătură dureroasă și ferbinte produsă de îngrămădirea sîngeluĭ (la o bubă orĭ la o rană) pe care organizmu o face ca să se apere de microbĭ și să se vindece. (Meningita, pneŭmonia, gastrita sînt inflamațiunĭ interne). – Și -áție.

*inflaméz v. tr. (lat. inflammare, a aprinde, d. flamma, *flagma, flacără. V. flamură, flacără). Aprind, daŭ foc: a inflama un butoĭ de păcură. Med. Produc inflamațiune (unflătură dureroasă). Fig. Aprind, ațîț. V. refl. aprind. Med. Mă obrintesc, mă unflu cu durerĭ, vorbind de o bubă, de o rană. Fig. Mă aprind, mă ațîț.

inflamare s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări

inflamare s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări

inflamare s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări

!inflama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inflamez, 3 inflamează; conj. prez. 1 sg. să inflamez, 3 să inflameze

!inflama (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se inflamează

inflama vb., ind. prez. 3 sg. inflamează

inflamez.

INFLAMARE s. (MED.) 1. congestionare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. v. tumefiere.

INFLAMARE s. (MED.) 1. congestionare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ unui țesut.)

INFLAMA vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)

INFLAMA vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)