infailibilitate sf [At: (a. 1859) URICARIUL V, 134/1 / V: ~fal~ / P: ~a-i~ / Pl: ~tăți / E: fr infailibilite] Caracter a ceea ce este infailibil (2) Si: desăvârșire, perfecțiune. corectat(ă)

INFAILIBILITATE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. – Pronunțat: -fa-i-.

INFAILIBILITATE s.f. Faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil. [Pron. -fa-i-. / cf. fr. infaillibilité].

INFAILIBILITATE s. f. faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil. (< fr. infaillibilité)

INFAILIBILITATE f. Caracter infailibil. /<fr. infaillibilité

infailibilitate f. 1. calitatea celui infailibil; 2. imposibilitate de a se înșela.

infalibilitate sf vz infailibilitate

*FAILIBILITATE sf. Putința de a greși ¶ ¶ contr. INFAILIBILITATE [fr.].

infalibilitáte f. (d. infalibil). Calitatea de a fi infalibil, de a nu te înșela nicĭ-odată: infalibilitatea papeĭ a fost proclamată de consiliu Vaticanuluĭ la 1870. – Fals infailibilitate (fr. infaillibilité).

infailibilitate (desp. -fa-i-) s. f., g.-d. art. infailibilității

infailibilitate (-fa-i-) s. f., g.-d. art. infailibilității

infailibilitate s. f. (sil. -fa-i-), g.-d. art. infailibilității

infailibilitate, infailibilități s. f. 1. Caracterul, natura sau starea a ceea ce este infailibil. ♦ (Bis.) Făgăduința făcută Bis. creștine de a fi stâlpul și temelia adevărului, adică de a fi păzită de greșeală prin asistența Sfântului Duh, atunci când învață credința adevărată bazată pe Sf. Scriptură și Sf. Tradiție sau luată din sinoade. 2. (La catolici) Dogmă a infailibilității papei, privind puterea sa de a nu greși în materie de credință sau de morală, stabilită la Conciliul Vatican I (sesiunea VI, 1870), nerecunoscută de Bis. ortodoxă. – Din fr. infaillibilité.

INFAILIBILITATE s. v. certitudine, siguranță.

infailibilitate s. v. CERTITUDINE. SIGURANȚĂ.