opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGNAT, -Ă, indignați, -te, adj. Care este cuprins de indignare; revoltat. – V. indigna.

INDIGNAT, -Ă, indignați, -te, adj. Care este cuprins de indignare; revoltat. – V. indigna.

indignat, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 57 / Pl: ~ați, ~e / E: indigna] 1-3 Cuprins de indignare (1-3) Si: revoltat.

INDIGNAT, -Ă, indignați, -te, adj. Cuprins de indignare, revoltat sufletește din cauza unei fapte nedemne sau injuste. E indignat, dar cu gesturile lui potolite... nu se prea trădează. CAMIL PETRESCU, U. N. 346. Nu se miră și nu fu indignat că alții, veniți mai tîrziu, îi trec înainte. C. PETRESCU, C. V. 332.

INDIGNA, indignez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.

INDIGNA, indignez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.

indigna vtr [At: IORGA, L. I. 265 / Pzi: ~nez / E: fr indigner, lat indignari] 1-2 A (se) mânia din cauza unei fapte nedrepte, rușinoase etc. Si: a (se) întărâta, (înv) a bănui, (reg) a (se) oțărî.

INDIGNA, indignez, vb. I. 1. Tranz. (Rar la pers. 1 și 2) A provoca indignarea cuiva. 2. Refl. A fi cuprins de indignare. Se indigna în fața unei nedreptăți.

INDIGNA vb. I. tr., refl. A stîrni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari].

INDIGNA vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari)

A SE INDIGNA mă ~ez intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revoltă; a se revolta. /<fr. s’indigner, lat. indignari

A INDIGNA ~ez tranz. A face să se indigneze. /<fr. s’indigner, lat. indignari

indignà v. 1. a excita indignațiune: purtarea-i m’a indignat; 2. a simți indignațiune, a se mânia foarte.

*indignéz v. tr. (lat. in-dignari, fr. indigner). Provoc indignațiunea: vorbele luĭ aŭ indignat lumea. V. refl. Simt indignațiune: m’am indignat de purtarea luĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indigna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. indignez, 3 indignează; conj. prez. 1 sg. să indignez, 3 să indigneze

indigna (a ~) vb., ind. prez. 3 indignează

indigna vb., ind. prez. 1 sg. indignez, 3 sg. și pl. indignează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDIGNAT adj. revoltat, scandalizat. (Om ~.)

INDIGNAT adj. revoltat, scandalizat.

INDIGNA vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

INDIGNA vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

Intrare: indignat
indignat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indignat
  • indignatul
  • indignatu‑
  • indignată
  • indignata
plural
  • indignați
  • indignații
  • indignate
  • indignatele
genitiv-dativ singular
  • indignat
  • indignatului
  • indignate
  • indignatei
plural
  • indignați
  • indignaților
  • indignate
  • indignatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: indigna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indigna
  • indignare
  • indignat
  • indignatu‑
  • indignând
  • indignându‑
 singular plural
  • indignează
  • indignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indignez
 (să)
  • indignez
  • indignam
  • indignai
  • indignasem
a II-a (tu)
  • indignezi
 (să)
  • indignezi
  • indignai
  • indignași
  • indignaseși
a III-a (el, ea)
  • indignează
 (să)
  • indigneze
  • indigna
  • indignă
  • indignase
plural I (noi)
  • indignăm
 (să)
  • indignăm
  • indignam
  • indignarăm
  • indignaserăm
  • indignasem
a II-a (voi)
  • indignați
 (să)
  • indignați
  • indignați
  • indignarăți
  • indignaserăți
  • indignaseți
a III-a (ei, ele)
  • indignează
 (să)
  • indigneze
  • indignau
  • indignară
  • indignaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indignat, indignatăadjectiv

  • 1. Care este cuprins de indignare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: revoltat scandalizat
    • format_quote E indignat, dar cu gesturile lui potolite... nu se prea trădează. CAMIL PETRESCU, U. N. 346. DLRLC
    • format_quote Nu se miră și nu fu indignat că alții, veniți mai tîrziu, îi trec înainte. C. PETRESCU, C. V. 332. DLRLC
etimologie:
  • vezi indigna DEX '98 DEX '09

indigna, indignezverb

  • 1. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: necăji supăra
    • format_quote Se indigna în fața unei nedreptăți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.