opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGENARE, indigenări, s. f. (Înv.) Recunoaștere a dreptului de încetățenire. – V. indigena.

INDIGENARE, indigenări, s. f. (Înv.) Recunoaștere a dreptului de încetățenire. – V. indigena.

indigenare sf [At: ȘINCAI, HR. III, 21/33 / V: în~ / Pl: ~nări / E: indigena] 1 (Înv) Recunoaștere a dreptului de cetățenie. 2 Întocmire a documentelor necesare vânzării în țară a unor mărfuri importate.

INDIGENA, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

INDIGENA, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

indigena vt [At: IORDAN, L. R. A. 237 / Pzi: ~nez / E: indigen] (Înv) 1 A naturaliza. 2 A încheia formele legale pentru ca o marfă străină să poată circula într-o anumită țară.

îndigenare sf vz indigenare

INDIGENA, indigenez, vb. I. Intranz. (Învechit) A încetățeni. (Fig.) Cuvintele primite, indigenate, lepădate, înnoite sau învechite din țările unde se vorbește romînește. RUSSO, S. 91.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indigenare (înv.) s. f., g.-d. art. indigenării; pl. indigenări

indigenare (înv.) s. f., g.-d. art. indigenării; pl. indigenări

indigenare s. f., g.-d. art. indigenării; pl. indigenări

indigena (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. indigenez, 3 indigenează; conj. prez. 1 sg. să indigenez, 3 să indigeneze

indigena (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 indigenează

indigena vb., ind. prez. 1 sg. indigenez, 3 sg. și pl. indigenează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDIGENA vb. v. împământeni, naturaliza.

indigena vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.

Intrare: indigenare
indigenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenare
  • indigenarea
plural
  • indigenări
  • indigenările
genitiv-dativ singular
  • indigenări
  • indigenării
plural
  • indigenări
  • indigenărilor
vocativ singular —
plural —
îndigenare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: indigena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indigena
  • indigenare
  • indigenat
  • indigenatu‑
  • indigenând
  • indigenându‑
 singular plural
  • indigenează
  • indigenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indigenez
 (să)
  • indigenez
  • indigenam
  • indigenai
  • indigenasem
a II-a (tu)
  • indigenezi
 (să)
  • indigenezi
  • indigenai
  • indigenași
  • indigenaseși
a III-a (el, ea)
  • indigenează
 (să)
  • indigeneze
  • indigena
  • indigenă
  • indigenase
plural I (noi)
  • indigenăm
 (să)
  • indigenăm
  • indigenam
  • indigenarăm
  • indigenaserăm
  • indigenasem
a II-a (voi)
  • indigenați
 (să)
  • indigenați
  • indigenați
  • indigenarăți
  • indigenaserăți
  • indigenaseți
a III-a (ei, ele)
  • indigenează
 (să)
  • indigeneze
  • indigenau
  • indigenară
  • indigenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indigenare, indigenărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Recunoaștere a dreptului de încetățenire. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi indigena DEX '98 DEX '09

indigena, indigenezverb

etimologie:
  • indigen DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.