2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCULPARE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.
INCULPARE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inculpare sf [At: DA / Pl: ~pări / E: inculpa] (Jur) Acuzare a cuiva în fața unei instanțe judecătorești Si: imputare, învinuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPARE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPARE s.f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; învinuire. [< inculpa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPA, inculp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCULPA, inculp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inculpa vt [At: DA / Pzi: inculp / E: fr inculper, lat inculpare] (Jur) A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești Si: a învinovăți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPA vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urmărire penală împotriva cuiva; a învinovăți, a învinui, a acuza.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPA vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. inculp. / < fr. inculper].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCULPA vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INCULPA inculp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*incúlp, a -á v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inculpațiúne f. (fr. inculpation). Acțiunea de a inculpa, acuzațiune. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inculpare (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
inculpare (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inculpare s. f., g.-d. art. inculpării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inculpa (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 1 sg. inculp, 3 inculpă; conj. prez. 1 sg. să inculp, 3 să inculpe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
inculpa (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 inculpă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inculpa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inculpă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCULPARE s. v. acuzație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCULPARE s. (JUR.) acuzație, (livr.) incriminare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Inculpare ≠ dezvinovățire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCULPA vb. v. acuza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a incrimina.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
inculpare, inculpărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acuzare acuzație incriminare învinuire antonime: dezvinovățire
etimologie:
- inculpa DEX '09 DEX '98 DN
inculpa, inculpverb
- 1. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acuza incrimina învinovăți învinui antonime: dezvinovăți justifica
etimologie:
- inculper DEX '09 DEX '98 DN
- inculpare DEX '09 DEX '98 MDN '00