2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCULPARE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.

INCULPARE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire. – V. inculpa.

inculpare sf [At: DA / Pl: ~pări / E: inculpa] (Jur) Acuzare a cuiva în fața unei instanțe judecătorești Si: imputare, învinuire.

INCULPARE s. f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; acuzare, învinuire.

INCULPARE s.f. Acțiunea de a inculpa și rezultatul ei; învinuire. [< inculpa].

INCULPA, inculp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.

INCULPA, inculp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.

inculpa vt [At: DA / Pzi: inculp / E: fr inculper, lat inculpare] (Jur) A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești Si: a învinovăți.

INCULPA vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urmărire penală împotriva cuiva; a învinovăți, a învinui, a acuza.

INCULPA vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. inculp. / < fr. inculper].

INCULPA vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)

A INCULPA inculp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare

inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.

*incúlp, a v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc.

inculpațiúne f. (fr. inculpation). Acțiunea de a inculpa, acuzațiune. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inculpare (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpării

inculpare (acuzare) s. f., g.-d. art. inculpării

inculpare s. f., g.-d. art. inculpării

inculpa (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 1 sg. inculp, 3 inculpă; conj. prez. 1 sg. să inculp, 3 să inculpe

inculpa (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 inculpă

inculpa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inculpă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCULPARE s. (JUR.) acuzație, (livr.) incriminare.

INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a incrimina.

A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți

Intrare: inculpare
inculpare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inculpare
  • inculparea
plural
  • inculpări
  • inculpările
genitiv-dativ singular
  • inculpări
  • inculpării
plural
  • inculpări
  • inculpărilor
vocativ singular
plural
Intrare: inculpa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inculpa
  • inculpare
  • inculpat
  • inculpatu‑
  • inculpând
  • inculpându‑
singular plural
  • inculpă
  • inculpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inculp
(să)
  • inculp
  • inculpam
  • inculpai
  • inculpasem
a II-a (tu)
  • inculpi
(să)
  • inculpi
  • inculpai
  • inculpași
  • inculpaseși
a III-a (el, ea)
  • inculpă
(să)
  • inculpe
  • inculpa
  • inculpă
  • inculpase
plural I (noi)
  • inculpăm
(să)
  • inculpăm
  • inculpam
  • inculparăm
  • inculpaserăm
  • inculpasem
a II-a (voi)
  • inculpați
(să)
  • inculpați
  • inculpați
  • inculparăți
  • inculpaserăți
  • inculpaseți
a III-a (ei, ele)
  • inculpă
(să)
  • inculpe
  • inculpau
  • inculpa
  • inculpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inculpare, inculpărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi inculpa DEX '09 DEX '98 DN

inculpa, inculpverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.