12 definiții pentru implicație
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPLICAȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt decurgând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia. ♦ (Log.) Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.
implicație sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 113, 5/2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr implication, it implicazione, lat implicatio, -onis] 1 Fapt cuprins în mod implicit în altul. 2-4 Implicare (2-4). 5 (Log) Relație între două concepte în care adevărul sau falsitatea unuia atrage după sine cu necesitate adevărul sau falsitatea celuilalt concept.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPLICAȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt urmând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia. ♦ (Log.) Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMPLICAȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt urmînd în mod implicit din altul sau apărînd ca o consecință imediată a acestuia. Această carte zugrăvește un tablou extraordinar de colorat, cu nesfîrșite implicații sociale, cu subtile caracterizări ale sufletului omenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPLICAȚIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. (Log.) Enunț format dintr-un antecedent și un consecvent, astfel încît adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. [Gen. -iei, var. implicațiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – înlănțuire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPLICAȚIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. 3. (log.) enunț în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. 4. (mat.) relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPLICAȚIE ~i f. 1) v. A IMPLICA. 2) Consecință logică. [G.-D. implicației; Sil. -pli-ca-ți-e] /<fr. implication, lat. implicatio, ~onis[1]
- Var.: implicațiune — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
implicațiune sf vz implicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPLICAȚIUNE s.f. v. implicație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
implicație (desp. -ți-e) s. f., art. implicația (desp. -ți-a), g.-d. art. implicației; pl. implicații, art. implicațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
implicație (-ți-e) s. f., art. implicația (-ți-a), g.-d. art. implicației; pl. implicații, art. implicațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
implicație s. f. (sil. -ți-e), art. implicația (sil. -ți-a), g.-d. art. implicației; pl. implicații, art. implicațiile (sil. -ți-i-)[1]
- Var.: implicațiune — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
implicație, implicațiisubstantiv feminin
- 1. Idee, fapt decurgând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia. DEX '09 DLRLC DN
- Această carte zugrăvește un tablou extraordinar de colorat, cu nesfîrșite implicații sociale, cu subtile caracterizări ale sufletului omenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/2. DLRLC
- 1.1. Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. Relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. MDN '00
- 1.3. Caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului. MDN '00
-
- 2. Stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. MDN '00
etimologie:
- implication DEX '09 DEX '98 DN
- implicatio DEX '09 DEX '98 DN