opțiuni
  • info

3 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPACIENTA, impacientez, vb. I. Refl. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

impacienta vr [At: I. TEODOREANU, M. II, 148 / P: ~ci-en~ / Pzi: ~tez / E: fr impatienter] (Liv) 1 A-și pierde răbdarea. 2 A se îngrijora.

IMPACIENTA, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

IMPACIENTA, impacientez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. - Pronunțat: -ci-en-.

IMPACIENTA vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].

IMPACIENTA vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter)

A IMPACIENTA ~ez tranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter

A SE IMPACIENTA mă ~ez intranz. livr. A deveni impacient; a-și pierde răbdarea. /<fr. impatienter

impacientà v. a pierde răbdarea.

IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

IMPACIENȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.

IMPACIENȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.

impacient, ~ă a [At: RALEA, E. O. 78 / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr impatient, lat impatiens, -ntis] (Liv) 1 Nerăbdător. 2 Îngrijorat.

impaciență sf [At: VLAHUȚĂ, D. 274 / V: (înv) ~ați~ / Pl: ~țe, (Mol) ~ți / E: fr impatience] (Liv) 1 Nerăbdare. 2 Neliniște.

impațiență sf vz impaciență

IMPACIENT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care nu are răbdare, nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. În Iași, unde lumea fiind și mai iritată și mai impacientă, agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față, dar fără o înțelegere prealabilă cu Bucureștii. GHICA, S. A. 153. – Pronunțat: -ci-ent.

IMPACIENȚĂ s. f. (Franțuzism) Lipsă de răbdare, nerăbdare; neliniște, îngrijorare. Neliniștea sufletească, neegalitatea, impaciența... se oglindesc în felul de a zugrăvi al lui Caragiale, ca și în stilul și în forma lui. GHEREA, ST. CR. III 116. – Pronunțat: -ci-en-.

IMPACIENT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens].

IMPACIENȚĂ s.f. (Rar) Nerăbdare, neliniște. [Cf. fr. impatience, it. impazienza, lat. impatientia].

IMPACIENT, -Ă adj. nerăbdător, neliniștit. (< fr. impatient, lat. impatiens)

IMPACIENȚĂ s. f. nerăbdare, neliniște. (< fr. impatience, lat. impatientia)

IMPACIENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut răbdarea; lipsit de răbdare; nerăbdător. /<fr. impatient, lat. impatiens, ~ntis

IMPACIENȚĂ f. 1) Caracter impacient; nerăbdare. 2) Stare de nerăbdare. [G.-D. impacienței] /<fr. impatience, lat. impatientia

impacient a. nerăbdător.

impaciență f. nerăbdare.

*impaciént, -ă adj. (fr. impatient, d. lat. impátiens, -éntis, nerăbdător; it. impaziente. V. pacient). Nerăbdător, care nu poate aștepta liniștit.

*impacientéz v. tr. (fr. impatienter). Fac impacient, fac să peardă răbdarea. V. refl. Perd răbdarea.

*impaciénță f., pl. e (fr. impatience, lat. impatientia, it. impazienza. V. paciență). Nerăbdare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impacienta (a se ~) (desp. -ci-en-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă impacientez, 3 se impacientează; conj. prez. 1 sg. să mă impacientez, 3 să se impacienteze; imper. 2 sg. afirm. impacientează-te; ger. impacientându-mă

!impacienta (a se ~) (-ci-en) vb. refl., ind. prez. 3 se impacientează

impacienta vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientez, 3 sg. și pl. impacientează

impacient (livr.) (desp. -ci-ent) adj. m., pl. impacienți; f. impacientă, pl. impaciente

impaciență (livr.) (desp. -ci-en-) s. f., g.-d. art. impacienței

impacient (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. impacienți; f. impacientă, pl. impaciente

impaciență (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. impacienței

impacient adj. m. (sil. -ci-ent), pl. impacienți; f. sg. impacientă, pl. impaciente

impaciență s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. impacienței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPACIENTA vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

impacienta vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.

IMPACIENT adj. v. alarmat, intrigat, îngrijorat, neliniștit, nerăbdător.

IMPACIENȚĂ s. v. agitație, frământare, grijă, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare, nervozitate, temere, zbucium.

impacient adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIȘTIT. NERĂBDĂTOR.

impaciență s. v. AGITAȚIE. FRĂMÎNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NEASTÎMPĂR. NELINIȘTE. NERĂBDARE. NERVOZITATE. TEMERE. ZBUCIUM.

Impacient ≠ pacient, răbdător

Impaciență ≠ paciență

Intrare: impacienta
  • silabație: -ci-en- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impacienta
  • impacientare
  • impacientat
  • impacientatu‑
  • impacientând
  • impacientându‑
 singular plural
  • impacientează
  • impacientați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impacientez
 (să)
  • impacientez
  • impacientam
  • impacientai
  • impacientasem
a II-a (tu)
  • impacientezi
 (să)
  • impacientezi
  • impacientai
  • impacientași
  • impacientaseși
a III-a (el, ea)
  • impacientează
 (să)
  • impacienteze
  • impacienta
  • impacientă
  • impacientase
plural I (noi)
  • impacientăm
 (să)
  • impacientăm
  • impacientam
  • impacientarăm
  • impacientaserăm
  • impacientasem
a II-a (voi)
  • impacientați
 (să)
  • impacientați
  • impacientați
  • impacientarăți
  • impacientaserăți
  • impacientaseți
a III-a (ei, ele)
  • impacientează
 (să)
  • impacienteze
  • impacientau
  • impacientară
  • impacientaseră
Intrare: impacient
impacient adjectiv
  • silabație: -ci-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impacient
  • impacientul
  • impacientu‑
  • impacientă
  • impacienta
plural
  • impacienți
  • impacienții
  • impaciente
  • impacientele
genitiv-dativ singular
  • impacient
  • impacientului
  • impaciente
  • impacientei
plural
  • impacienți
  • impacienților
  • impaciente
  • impacientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: impaciență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impaciență
  • impaciența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • impaciențe
  • impacienței
plural — —
vocativ singular —
plural —
impațiență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impacienta, impacientezverb

  • 1. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A se îngrijora, a se neliniști. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

impacient, impacientăadjectiv

etimologie:

impaciențăsubstantiv feminin

  • 1. livresc Nerăbdare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: nerăbdare antonime: paciență
    • 1.1. Neliniște, îngrijorare. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: neliniște îngrijorare
      • format_quote Neliniștea sufletească, neegalitatea, impaciența... se oglindesc în felul de a zugrăvi al lui Caragiale, ca și în stilul și în forma lui. GHEREA, ST. CR. III 116. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.