opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMERS, -Ă, imerși, -se, adj. (Tehn.) Care este scufundat în lichid. – V. imerge.

IMERS, -Ă, imerși, -se, adj. (Tehn.) Care este scufundat în lichid. – V. imerge.

imers, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~rși, ~e / E: imerge] 1-2 (Teh) Imersat (1-2).

IMERS, -Ă adj. (Liv.) Băgat, pătruns într-un lichid. [< imerge].

IMERGE, imerg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.

IMERGE, imerg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.

imerge vt [At: DN3 / Pzi: imerg / E: eg immerge, fr immerger] 1-2 (Teh; rar) A scufunda (total sau) parțial un corp într-un mediu fluid Si: (rar) a imersa (1-2).

IMERGE vb. III. tr. (Tehn.; liv.) A scufunda, a afunda (într-un lichid); a pătrunde într-un lichid. [< it., lat. immergere, cf. fr. immerger].

IMERGE vb. tr. a scufunda, a afunda un corp într-un mediu fluid. (< fr. immerger, lat. immergere)

A IMERGE imerg tranz. tehn. (corpuri solide) A cufunda (parțial sau total) într-un lichid. /<fr. immerger, engl. immerge

*imérg, imérs, a imérge v. tr. (lat. immergere. V. e-merg). Cufund. V. refl. Astr. Intru în umbra altei planete.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imers adj. m., pl. imerși; f. sg. imersă, pl. imerse

imerge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. imerg, 3 sg. imerge

Intrare: imers
imers adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imers
  • imersul
  • imersu‑
  • imersă
  • imersa
plural
  • imerși
  • imerșii
  • imerse
  • imersele
genitiv-dativ singular
  • imers
  • imersului
  • imerse
  • imersei
plural
  • imerși
  • imerșilor
  • imerse
  • imerselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: imerge
verb (VT653)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imerge
  • imergere
  • imers
  • imersu‑
  • imergând
  • imergându‑
 singular plural
  • imergi
  • imergeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imerg
 (să)
  • imerg
  • imergeam
  • imersei
  • imersesem
a II-a (tu)
  • imergi
 (să)
  • imergi
  • imergeai
  • imerseși
  • imerseseși
a III-a (el, ea)
  • imerge
 (să)
  • imeargă
  • imergea
  • imerse
  • imersese
plural I (noi)
  • imergem
 (să)
  • imergem
  • imergeam
  • imerserăm
  • imerseserăm
  • imersesem
a II-a (voi)
  • imergeți
 (să)
  • imergeți
  • imergeați
  • imerserăți
  • imerseserăți
  • imerseseți
a III-a (ei, ele)
  • imerg
 (să)
  • imeargă
  • imergeau
  • imerseră
  • imerseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imers, imersăadjectiv

  • 1. tehnică Care este scufundat în lichid. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi imerge DEX '09 DEX '98 DN

imerge, imergverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.