ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ♢ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var. : (înv.) iluziúne s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de LauraGellner, 27 Jul 2006 | Greșeală de tipar

ILÚZIE s. 1. (MED.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. închipuire, nălucă, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decât o ~.) 4. v. amăgire.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar Comentariu: Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

Iluzie ≠ decepție, deziluzie, realitate
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greșeală de tipar Comentariu: Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

ilúzie s. f. (sil. -zi-e), art. ilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar Comentariu: Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

ILÚZI//E ~i f. 1) Percepere falsă, denaturată a unui obiect, determinată de unele stări psihice sau nervoase. ♢ ~ optică percepere vizuală denaturată a unor obiecte sau figuri din realitate, datorită particularităților de formare a imaginilor pe retină. 2) Aparență neadecvată, ireală. ~ de prospețime. 3) fig. Idee cu caracter seducător, înșelător; speranță neîntemeiată; amăgire; înșelare. ♢ A-și face ~i a spera lucruri irealizabile. [G.-D. iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, lat. illusio, ~onis
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar Comentariu: Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

ilúzie (ilúzii), s.f. – Închipuire, amăgire, himeră. – Var. iluziune. Lat. illusio (sec. XIX). – Var. iluziona, vb., din fr. illusionner; iluzionist, s.m. (scamator); iluzionism, s.m. (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adj. (amăgitor, himeric), din lat. illusorius.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 11 Dec 2007 | Greșeală de tipar

ILÚZIE s.f. 1. Aparență înșelătoare datorită perceperii denaturate a realității. 2. (Fig.) Speranță, dorință neîndeplinită; amăgire. ♢ A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile. [Gen. -iei, var. iluziune s.f. / cf. lat. illusio, fr. illusion].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 22 Jul 2006 | Greșeală de tipar

ILÚZIE s. f. 1. aparență înșelătoare datorită perceperii deformate a realității. 2. (fig.) speranță neîntemeiată; amăgire. ♢ a(-și) face iluzii = a nădăjdui lucruri de nerealizat; a-și pierde iluziile = a rămâne decepționat din cauza nerealizării unor speranțe. (< fr. illusion, lat. illusio)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar