DEX online - Căutare: ignorat

ignora verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ignora	ignorare	ignorat	ignorând	singular	plural
		(a) ignora	ignorare	ignorat	ignorând	ignoră	ignorați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ignor	(să) ignor	ignoram	ignorai	ignorasem
	a II-a (tu)	ignori	(să) ignori	ignorai	ignorași	ignoraseși
	a III-a (el, ea)	ignoră	(să) ignore	ignora	ignoră	ignorase
plural	I (noi)	ignorăm	(să) ignorăm	ignoram	ignorarăm	ignoraserăm, ignorasem
	a II-a (voi)	ignorați	(să) ignorați	ignorați	ignorarăți	ignoraserăți, ignoraseți
	a III-a (ei, ele)	ignoră	(să) ignore	ignorau	ignorară	ignoraseră

ignora verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ignora	ignorare	ignorat	ignorând	singular	plural
		(a) ignora	ignorare	ignorat	ignorând	ignorează	ignorați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ignorez	(să) ignorez	ignoram	ignorai	ignorasem
	a II-a (tu)	ignorezi	(să) ignorezi	ignorai	ignorași	ignoraseși
	a III-a (el, ea)	ignorează	(să) ignoreze	ignora	ignoră	ignorase
plural	I (noi)	ignorăm	(să) ignorăm	ignoram	ignorarăm	ignoraserăm, ignorasem
	a II-a (voi)	ignorați	(să) ignorați	ignorați	ignorarăți	ignoraserăți, ignoraseți
	a III-a (ei, ele)	ignorează	(să) ignoreze	ignorau	ignorară	ignoraseră

ignorat adjectiv		masculin		feminin
ignorat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ignorat	ignoratul	ignorată	ignorata
nominativ-acuzativ	plural	ignorați	ignorații	ignorate	ignoratele
genitiv-dativ	singular	ignorat	ignoratului	ignorate	ignoratei
genitiv-dativ	plural	ignorați	ignoraților	ignorate	ignoratelor

Link către această paradigmă

IGNORÁT, -Ă, ignorați, -te, adj. 1. Care nu este cunoscut. 2. Care nu este luat în seamă. – V. ignora.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de gall, 13 Jan 2003 | Greșeală de tipar

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de gall, 13 Jan 2003 | Greșeală de tipar

IGNORÁ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

ignorá vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignoréz/ignór, 3 sg. și pl. ignoreáză/ignóră
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A IGNOR//Á ~éz tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod conștient să cunoască și să aplice. 2) (persoane) A trata fără considerație; a nu băga în seamă; a disprețui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenție; a nesocoti. [Și ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignór, 3,6 -rează și -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 22 Jul 2006 | Greșeală de tipar

IGNORÁ vb. tr. I. a nu cunoaște, a nu ști. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar