opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IGNIFUGA, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

IGNIFUGA, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

ignifuga vt [At: DA ms / Pzi: ~ughez / E: fr ignifuguer] A face neinflamabil prin impregnare cu o substanță ignifugă (3).

IGNIFUGA vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanță ignifugă. [Cf. fr. ignifuger].

IGNIFUGA vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanță ignifugă. (< fr. ignifuger)

A IGNIFUGA ~ghez tranz. (materiale combustibile) A trata cu substanțe ignifuge. /<fr. ignifuger

IGNIFUG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

IGNIFUG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

ignifug, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 37 / Pl: ~ugi, ~uge / E: fr ignifuge] 1 a (D. materiale) Care nu se aprinde în contact cu o flacără. 2-3 sn, a (Substanță) care face neinflamabile obiectele combustibile.

IGNIFUG, -Ă, ignifugi, adj. (Și substantivat) (Material) care se aprinde și arde foarte greu sau de loc, întîrziind sau împiedicînd propagarea focului. Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile.

IGNIFUG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].

IGNIFUG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)

IGNIFUG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ignifuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ignifughez, 3 ignifughează; conj. prez. 1 sg. să ignifughez, 3 să ignifugheze

ignifuga (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifughează

ignifuga vb., ind. prez. 1 sg. ignifughez, 3 sg. și pl. ignifughează

ignifug adj. m., pl. ignifugi; f. ignifugă, pl. ignifuge

ignifug adj. m., pl. ignifugi; f. ignifugă, pl. ignifuge

ignifug adj. m., pl. ignifugi; f. sg. ignifugă, pl. ignifuge

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IGNI- „foc, căldură”. ◊ L. ignis „foc” > fr. igni-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. igni-. □ ~col (v. -colj), adj., care adoră focul; ~color (v. -color), adj., (despre petale) de culoarea focului; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care nu se aprinde; ~gen (v. -gen2), adj., care produce foc.

Intrare: ignifuga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ignifuga
  • ignifugare
  • ignifugat
  • ignifugatu‑
  • ignifugând
  • ignifugându‑
 singular plural
  • ignifughează
  • ignifugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ignifughez
 (să)
  • ignifughez
  • ignifugam
  • ignifugai
  • ignifugasem
a II-a (tu)
  • ignifughezi
 (să)
  • ignifughezi
  • ignifugai
  • ignifugași
  • ignifugaseși
a III-a (el, ea)
  • ignifughează
 (să)
  • ignifugheze
  • ignifuga
  • ignifugă
  • ignifugase
plural I (noi)
  • ignifugăm
 (să)
  • ignifugăm
  • ignifugam
  • ignifugarăm
  • ignifugaserăm
  • ignifugasem
a II-a (voi)
  • ignifugați
 (să)
  • ignifugați
  • ignifugați
  • ignifugarăți
  • ignifugaserăți
  • ignifugaseți
a III-a (ei, ele)
  • ignifughează
 (să)
  • ignifugheze
  • ignifugau
  • ignifugară
  • ignifugaseră
Intrare: ignifug
ignifug adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignifug
  • ignifugul
  • ignifugu‑
  • ignifugă
  • ignifuga
plural
  • ignifugi
  • ignifugii
  • ignifuge
  • ignifugele
genitiv-dativ singular
  • ignifug
  • ignifugului
  • ignifuge
  • ignifugei
plural
  • ignifugi
  • ignifugilor
  • ignifuge
  • ignifugelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ignifuga, ignifughezverb

  • 1. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

ignifug, ignifugăadjectiv

  • 1. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.