ierarhie sf [At: MINEIUL (1776), 13 / V: hi~, hierarchie, ~rchi~ / Pl: ~ii / E: fr hiérarchie, rs иерархия] 1 Autoritate (1). 2 Putere. 3 Sistem de subordonare în ordinea importanței funcțiilor (religioase, administrative etc.). 4 (Iuz) Regiune condusă de un ierarh. 5 (Fig) Gradație.

IERARHIE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a gradelor sau a funcțiilor inferioare față de cele superioare. Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ (Glumeț) Și atunci bătrînul se resemna ca mulți alții și... se hotărî să aștepte vremea cînd, după ciudatele ierarhii ale existenței, va putea să ia tronul celuilalt. ANGHEL, PR. 53.

IERARHIE s.f. Sistem de subordonare a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. [Gen. -iei. / cf. fr. hiérarchie].

IERARHIE s. f. sistem de subordonare a gradelor, funcțiilor, autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. (< fr. hiérarchie)

IERARHIE ~i f. Sistem de subordonare consecutivă a gradelor sau treptelor inferioare față de cele superioare. ~ economică. ~a unităților lexicale. [G.-D. ierarhiei] /<fr. hiérarchie

ierarhie f. ordinea și subordinarea rangurilor, demnităților, gradelor.

hierarhie sf vz ierarhie

ierarchie sf vz ierarhie

ie- și ĭerarhíe f. (vgr. ῾ierarhia). Calitatea, demnitatea de ierarh. Ordinea și subordonarea celor noŭă cete de îngerĭ. Gradațiunea funcțiunilor bisericeștĭ, militare saŭ civile.

ierarhie s. f., art. ierarhia, g.-d. art. ierarhiei; pl. ierarhii, art. ierarhiile (desp. -hi-i-)

ierarhie s. f., art. ierarhia, g.-d. art. ierarhiei; pl. ierarhii, art. ierarhiile

ierarhie s. f. (sil. ie-), art. ierarhia, g.-d. art. ierarhiei; pl. ierarhii, art. ierarhiile

ierarhie (pr. i-er)

ierarhie.

IERARHIE s. nivel, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ socială.)

IERARHIE s. nivel, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ socială.)

ierarhie, ierarhii s. f. (Bis.) Sistem de subordonare a funcțiilor și persoanelor, confirmate prin hirotonie sau hirotezie, care au autoritatea de a conduce o unitate bisericească și care reprezintă o imitare a ierarhiei cerești (ierarhia hirotonirii: arhiereu, preot și diacon); totalitatea diferitelor trepte ale preoției sacramentale sau ale administrației bisericești (ierarhia jurisdicției de sus în jos: patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop, protoiereu, preot paroh). – Din gr. ierarhia, fr. hiérarchie.