ieftinătate sf [At: PSALT. 168 / V: efte~, efti~, ~ten~ / Pl: ~tăți / E: ieftin + ~ătate] 1 Calitate de a fi ieftin. 2 Situație caracterizată prin prețuri mici. 3 (Înv) Belșug. 4 (Înv) Îndurare. 5 (Înv) Dărnicie.

IEFTINĂTATE s. f. (Rar) Calitatea de a fi ieftin: situație caracterizată prin prețuri ieftine.

ieftinătate f. starea lucrului ieftin.

ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin. Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ eft-. La Cor. eftenșug.

eftinătate sf vz ieftinătate

ieftenătate sf vz ieftinătate

ieftinătate s. f., g.-d. art. ieftinătății

ieftinătate s. f., g.-d. art. ieftinătății

ieftinătate s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieftinătății

IEFTINĂTATE. Subst. Ieftinătate (rar); ieftinire, reducere de prețuri, scădere de prețuri; preț scăzut, preț redus, preț convenabil, preț mic, preț derizoriu. Adj. Ieftin, ieftior (dim., pop.), ieftinit, ieftin ca braga, ieftin de tot, de două parale, necostisitor, cu preț redus, cu preț scăzut, convenabil, avantajos, avantajant (rar); economic, economicos. Vb. A fi ieftin, a fi ieftin ca braga, a costa ieftin (puțin), a nu face mulți bani (multe parale). A ieftini, a reduce (a scădea) prețul, a (mai) lăsa din preț; a vinde ieftin (convenabil), a da pe nimic, a da pe nimica toată, a da pe of. A se ieftini. Adv. Ieftin; pe nimic, de pomană, pe gratis, de (pe) pleașcă. V. comerț, lipsă de importanță, plată, preț.

ieftinătate s.f.(înv.) 1. belșug. 2. îndurare, milă, miluire, milosârdie, ieftenșug, ieftinie.