opțiuni
  • info

3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

idolatra vt [At: VĂCĂRESCUL, P. 365/25 / Pzi: ~rez / E: fr idolatrer, it idolatrare] (Iuz) 1 A adora un idol (1). 2-3 A idolatriza (2-3). 4 A adora.

idolatrà v. 1. a se închina la idoli; 2. a iubi cu pasiune: el își idolatrează copiii.

IDOLATRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre.

idolatru, ~ă smf, a [At: NEAGOE, ÎNV. 255/24 / V: (înv) ~lola~ / Pl: ~ri, ~re / E: ngr ἐιδωλολάτρης, vsl идололатръ, fr idolâtre] 1-2 (Persoană) care se închină la idoli Si: (îvr) idolean (1-2), idolniciar (1-2), idoloslugaș (1-2), idoloslujbnic (1-2), idoloslujitel (1-2), idoloslujitor (1-2). 3-4 (Fig) (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva în mod exagerat Si: (îvr) idolean (3-4), idolniciar (3-4), idoloslugaș (3-4), idoloslujbnic (3-4), idoloslujitel (3-4), idoloslujitor (3-4).

IDOLATRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre.

IDOLATRU, -Ă, idolatri, -e, adj. (Despre persoane și colectivități) Care se închină la idoli. În Africa mai sînt băștinași idolatri. ◊ (Substantivat) Vrăjitorii toți se-nchină La o stea ce dă lumină, Numai tu nu, idolatre, Ticălosule-mpărate. TEODORESCU, P. P. 105.

IDOLATRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se închină idolilor. ♦ (Fig.) (Cel) care iubește (pe cineva sau ceva) cu pasiune. [< fr. idolâtre, lat. idolatris].

IDOLATRU, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se închină idolilor. 2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune. (< fr. idolâtre, lat. idolatris)

IDOLATRU ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care crede în idoli; care se închină la idoli. 2) fig. Care idolatrizează; care vădește o pasiune exagerată față de cineva sau de ceva. [Sil. -la-tru] /<fr. idolâtre

*idolátru, -ă[1] adj. și s. (îld. idololatru; lat. idololatra, d. vgr. eidololátres, d. eidolon, idol, și latreúo, ador. V. zoolatru). Care se închină idolilor.

  1. În original, greșit: idlolatru, -ă. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

idolatra vb., ind. prez. 1 sg. idolatrez, 3 sg. și pl. idolatrează

idolatru (desp. -la-tru) adj. m., s. m., pl. idolatri; adj. f., s. f. idolatră, pl. idolatre

idolatru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. idolatri; adj. f., s. f. idolatră, pl. idolatre

idolatru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. idolatri; f. sg. idolatră, pl. idolatre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IDOLATRU adj., s. păgân.

IDOLATRU adj., s. (BIS.) păgîn, politeist, (înv.) idoloslugaș, idoloslujebnic.

Intrare: idolatra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • idolatra
  • idolatrare
  • idolatrat
  • idolatratu‑
  • idolatrând
  • idolatrându‑
 singular plural
  • idolatrează
  • idolatrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • idolatrez
 (să)
  • idolatrez
  • idolatram
  • idolatrai
  • idolatrasem
a II-a (tu)
  • idolatrezi
 (să)
  • idolatrezi
  • idolatrai
  • idolatrași
  • idolatraseși
a III-a (el, ea)
  • idolatrează
 (să)
  • idolatreze
  • idolatra
  • idolatră
  • idolatrase
plural I (noi)
  • idolatrăm
 (să)
  • idolatrăm
  • idolatram
  • idolatrarăm
  • idolatraserăm
  • idolatrasem
a II-a (voi)
  • idolatrați
 (să)
  • idolatrați
  • idolatrați
  • idolatrarăți
  • idolatraserăți
  • idolatraseți
a III-a (ei, ele)
  • idolatrează
 (să)
  • idolatreze
  • idolatrau
  • idolatrară
  • idolatraseră
Intrare: idolatră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idolatră
  • idolatra
plural
  • idolatre
  • idolatrele
genitiv-dativ singular
  • idolatre
  • idolatrei
plural
  • idolatre
  • idolatrelor
vocativ singular
  • idolatră
  • idolatro
plural
  • idolatrelor
Intrare: idolatru (adj.)
idolatru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-do-la-tru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idolatru
  • idolatrul
  • idolatru‑
  • idolatră
  • idolatra
plural
  • idolatri
  • idolatrii
  • idolatre
  • idolatrele
genitiv-dativ singular
  • idolatru
  • idolatrului
  • idolatre
  • idolatrei
plural
  • idolatri
  • idolatrilor
  • idolatre
  • idolatrelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

idolatru, idolatrisubstantiv masculin
idolatră, idolatresubstantiv feminin
idolatru, idolatrăadjectiv

  • 1. (Persoană) care se închină la idoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: idoloslugaș idoloslujebnic politeist politeist păgân păgân
    • format_quote În Africa mai sînt băștinași idolatri. DLRLC
    • format_quote Vrăjitorii toți se-nchină La o stea ce dă lumină, Numai tu nu, idolatre, Ticălosule-mpărate. TEODORESCU, P. P. 105. DLRLC
    • 1.1. figurat (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.