13 definiții pentru idiș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDIȘ s. n. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest, rezultată din fuziunea unor elemente diferite (germane, ebraice, slave) și considerată corespondentul germanic al iudeospaniolei. ◊ (Adjectival) Limba idiș. – Din fr. yiddish, germ. jüdisch.

idiș sns [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 8/2 / E: fr yiddish, ger jüdisch] Idiom german cu numeroase elemente ebraice vorbit de evreii așchenazi.

IDIȘ s. n. Idiom german al cărui vocabular s-a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente (ebraice, romanice, slave), vorbit de unele populații evreiești. ◊ (Adjectival, înv.) Limba idiș. – Din fr. yiddish, germ. jüdisch.

IDIȘ s. n. sg. Limbă germanică, îmbogățită în cursul evoluției cu elemente ebraice, slave, romanice etc. și vorbită de unele populații evreiești. O carte scrisă în idiș. ◊ (Adjectival) La București și la Iași funcționează două teatre de stat în limba idiș. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2865.

IDIȘ s.n. Limbă germanică vorbită de unele populații evreiești. [Cf. fr. yiddish, germ. Jüdisch].

IDIȘ s. n. idiom germanic vorbit de unele populații evreiești. (< germ. Jüdisch, engl., fr. yiddish)

IDIȘ n. Idiom german (cu elemente ebraice, slave și romanice) vorbit de unele populații evreiești. /<germ. jüdisch

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+idiș1 adj. invar. (cuvinte ~)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IDIȘ s. n. (cf. fr. yidish, germ. Jüdisch): limbă germanică descendentă din germana de sus (Hochdeutsch), formată pe baza unui dialect al limbii germane medii și vorbită de descendenții evreilor care, în secolul al XIV-lea, au emigrat din Germania, răspândindu-se în toată Europa, apoi și în alte continente. Scrisă cu caractere ebraice, limba i. se împarte în două grupuri: cel care ține de la Marea Baltică la Marea Neagră și cel occidental. Folosită în literatură, ea a devenit un fel de limbă internațională a evreilor răspândiți în diferite țări. S-a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente lexicale (ebraice, romanice și slave). Numărul vorbitorilor de idiș scade datorită amestecului evreilor cu populațiile în mijlocul cărora trăiesc.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÍDIȘ (< germ., fr.) s. n. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest. Distinctă de germană, este rezultatul fuziunii unor elemente diferite (germane, ebraice, slave), având și trăsături proprii; considerată de unii limbă mixtă; socotită corespondentul germanic al iudeospaniolei. Folosește scrierea ebraică, de la dreapta la stânga. Vorbită ca limbă maternă de c. 1 mil. de oameni. În prezent, există tendința de limitare a utilizării ei în exteriorul comunității.

Intrare: idiș
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiș
  • idișul
  • idișu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • idiș
  • idișului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

idișsubstantiv neutru

  • 1. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest, rezultată din fuziunea unor elemente diferite (germane, ebraice, slave) și considerată corespondentul germanic al iudeospaniolei. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote O carte scrisă în idiș. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival La București și la Iași funcționează două teatre de stat în limba idiș. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2865. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.