IDEOLOG, -Ă, ideologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unor categorii sociale, unor curente etc. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologue.

IDEOLOGIE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie.

ideolog, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 18 / P: i-de-o~ / Pl: ~ogi. ~oge / E: fr idéologue] 1 smf Persoană care formulează, reprezintă și apără ideologia unui grup sau a unei clase sociale. 2 a (Imp) Ideologic (1).

ideologie sf [At: V. ROM. decembrie 1950, 181 / P: i-de-o~ / Pl: ~ii / E: fr idéologie] 1 Totalitate a ideilor și concepțiilor care reflectă interesele unei clase sau pături sociale și care servesc la consolidarea sau la schimbarea relațiilor sociale existente. 2 (Prc) Totalitate a ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. 3 Știință care are ca obiect studiul ideilor, legilor și al originii lor.

IDEOLOG, -Ă, ideologi, -ge, s. m. și f. Persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unor categorii sociale, unor curente etc. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologue.

IDEOLOGIE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie.

IDEOLOG, ideologi, s. m. Persoană care formulează, teoretizează, apără și reprezintă ideologia unei clase, a unui grup social, a unui regim social-politic; teoretician al unei ideologii. Lenin n-ar fi fost cel mai mare ideolog proletar... dacă ar fi elaborat problema țărănească nu pe baza teoriei și tacticii dictaturii proletariatului, ci fără să țină seama de această bază, în afara acestei baze. STALIN, PROBL. LEN. 109. - Pronunțat: -de-o-.

IDEOLOGIE, ideologii, s. f. Sistem de idei, concepții, noțiuni, exprimate în diferite forme ale conștiinței sociale (politică, morală, știință, artă, religie), care este determinat de condițiile vieții materiale a societății și care, la rîndul lui, exercită o influență activă asupra dezvoltării societății, ajutînd-o atunci cînd conținutul lor e progresist sau împiedicînd-o atunci cînd conținutul lor e reacționar. Într-o societate sfîșiată de contradicții de clasă nu poate exista niciodată o ideologie în afară de clase sau deasupra claselor. LENIN, O. A. I 165. Revoluția din Octombrie nu trebuie considerată numai ca o revoluție în domeniul relațiilor economice și social-politice. Ea este totodată o revoluție în minți, o revoluție în ideologia clasei muncitoare. STALIN, O. X 260. – Pronunțat: -de-o-.

IDEOLOG, -Ă s.m. și f. Creator, exponent, teoretician al unei ideologii. [Cf. fr. idéologue].

IDEOLOGIE s.f. Sistem de idei, de noțiuni, de teorii, de concepții politice, morale, juridice etc., care reflectă într-o formă generalizată, interesele unei clase sau ale unei categorii sociale determinate de condițiile istorice obiective ale existenței și care, la rîndul lui, exercită o influență activă asupra dezvoltării societății. [Gen. -iei. / < fr. idéologie].

IDEOLOG, -Ă s. m. f. creator, exponent, teoretician al unei ideologii. (< fr. idéologue)

IDEOLOGIE s. f. ansamblul ideilor, concepțiilor și teoriilor care reflectă, într-o formă generalizată, interesele și aspirațiile unei clase sau categorii sociale, determinate de condițiile istorice obiective ale existenței acesteia. (< fr. idéologie)

IDEOLOG ~gi m. Teoretician și susținător al unei ideologii. /<fr. idéologue, germ. Ideologe

IDEOLOGIE ~i f. Ansamblu de idei, doctrine sau credințe caracteristice unei epoci, unei societăți, unei clase sau unui partid. [G.-D. ideologiei] /<fr. idéologie, germ. Ideologie

ideolog m. 1. cel ce reduce toată filozofia la ideologie; 2. fig4. utopist, în știință sau în politică.

ideologie f. știință despre originea și formarea ideilor.

*ideológ m. (d. ideologie). Care se ocupă de ideologie. Fig. Visător, utopist. V. practic.

*ideologíe f. (d. ideĭe și logie). Știința ideilor, considerarea ideilor în ele singure lipsite de orĭ-ce metafizică.

ideolog (desp. -de-o-) s. m., pl. ideologi

ideologie (desp. -de-o-) s. f., art. ideologia, g.-d. art. ideologiei; pl. ideologii, art. ideologiile (desp. -gi-i-)

ideolog (-de-o-) s. m., pl. ideologi

ideologie (-de-o-) s. f., art. ideologia, g.-d. art. ideologiei; pl. ideologii, art. ideologiile

ideolog s. m. (sil. -de-o-), pl. ideologi

ideologie (sil. -de-o-), art. ideologia, g.-d. art. ideologiei; pl. ideologii, art. ideologiile

ideologie (e-o)

IDEOLOG s. teoretician. (~ al unui partid.)

IDEOLOG s. teoretician. (~ al unui partid.)

IDEO- „idee, noțiune”. ◊ gr. idea „formă, aparență, idee” > fr. idéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ideo-. □ ~frenie (v. -frenie), s. f., stare patologică mintală caracterizată prin anomalia ideilor; ~genie (v. -genie₁), s. f., formare a ideilor; ~glosie (v. -glosie), s. f., termen prin care se pune în evidență însușirea de unicitate a personalității; ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem de reprezentare a ideilor prin semne care sugerează obiectele; ~gramă (v. -gramă), s. f., semn grafic utilizat în scrierea hieroglifică pentru a nota un cuvînt sau o idee; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unei clase sau a unui grup social; ~logie (v. -logie₁), s. f., totalitatea ideilor și concepțiilor care exprimă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unei clase sau ale unei categorii sociale, determinate de condițiile obiective ale existenței acesteia; ~motor (v. -motor), adj., care intră în acțiune sub influența unei excitări cerebrale.

IDEOLOGÍE (< fr.; {s} ideo- + gr. logos „studiu”) s. f. Termen creat de Destutt de Tracy pentru a desemna studiul ideilor, denumit până atunci „psihologie”. După o perioadă de timp, cuvântul a revenit în uz – o dată cu publicarea postumă (1927) a „Ideologiei germane” (a lui K. Marx și Fr. Engels) și cu apariția (în 1929) a lucrării „Ideologie și utopie” de K. Mannheim. În prezent, i. reprezintă un sistem de idei opinii sau dogme pe care un individ un grup social, un regim politic sau un partid le folosește pentru justificarea acțiunilor destinate să satisfacă aspirații și interese practice, politice sau culturale, dar fără o preocupare deosebită privind raționalitatea și obiectivitatea lor. În general, o i. comportă afectivitate, vizionarism, pragmatism, conținând exagerări și denaturări ale realității. ♦ (În sens peiorativ) Sistem de gândire rupt de practică.