4 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IȚII interj. (Rar; în expr.) A face iții, se zice despre cel care, într-un joc de copii, scoate puțin capul afară din locul unde s-a ascuns, pentru a da un semnal convențional. [Var.: ițiiu interj.] – Onomatopee.

IȚII interj. (Rar; în expr.) A face iții, se zice despre cel care, într-un joc de copii, scoate puțin capul afară din locul unde s-a ascuns, pentru a da un semnal convențional. [Var.: ițiiu interj.] – Onomatopee.

iții1 i [At: DA / V: ițiiu / E: fo] 1 Cuvânt care exprimă surprinderea la o apariție neașteptată. 2 (Îrg; într-un joc de copii; îe) A face ~ A scoate puțin capul afară din locul în care s-a ascuns, pentru a da un semnal convențional.

II1 interj. (În expr.) A face iții = a se arăta puțin, a se iți. Da veniți încoaci... Ce, doamne iartă-mă, de-mi faceți iții? ALECSANDRI, T. 427. Îl vezi prin vis... el îți face iții. id. ib. 945.

IȚII interj.: A face ~ a scoate puțin capul din locul unde este ascuns. /Onomat.

iții! int. Mold. (într’un joc analog cu v’ați-ascunsele) strigătul ce scoate copilul ascuns ivindu-se pe neașteptate: iții! [Onomatopee].

I, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții.

I, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții.

IȚIIU interj. v. iții.

2 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: iți / E: nct] (Reg) Copil neastâmpărat.

i vr [At: CREANGĂ, P. 24 / V: ițâi, ~ii, îțâi / Pzi: ițesc / E: ns cf iții1] (Pop) 1 A se arăta pe furiș, pentru un moment. 2 A se ivi numai cu capul. 3 A arunca o privire repede și curioasă. 4 A privi pe furiș.

ie sf [At: ANON. CAR. / P: ~ți-e / V: iță2, ițe / Pl: ~ii / E: mg icce] (Reg; mgî) 1 Măsură de capacitate pentru lichide egală cu trei sferturi de litru Si: (îrg) fele. 2 (Pex) Conținut al unei iții (1).

I, ițesc, vb. IV. Refl. 1. A apărea pentru un moment, a se ivi, a se arăta puțin. În lungul drumului, departe, se mai ițeau luminile unui sat; casele se ridicau singuratice, tăind zarea fără de sfîrșit. SADOVEANU, O. I 134. Printre brazii de sus se ițesc pete albe. C. PETRESCU, Î. II 203. Pe ceriul albastru se ițea ici-colea cîte un nouraș. CONTEMPORANUL, VI 104. 2. A arunca o privire repede și curioasă, a se uita, a privi din fugă sau pe furiș. La casele dimprejur, mai multe perechi de ochi se ițeau după perdele. BART, E. 340. În zadar se iți, printre gard, la casa Irinei, n-a zărit pe nimeni. BUJOR, S. 130. Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24. – Variante: iții, ițăi (GALAN, Z. R. 32) vb. IV.

A SE IȚI mă ițesc intranz. 1) A se expune vederii pe furiș și pentru un moment. 2) fig. A privi pe furiș și în fugă; a se uita repede și curios. /cf. iții

ițì v. Mold. 1. a se ivi deodată: se ițește el.., dar iezii nu-s nicăieri CR.; 2. fig. a se arăta nedeslușit: nu departe se iția clopotnița satului Al. [V. iții!].

ițîĭésc și ițésc (mă) v. refl. (d. ițîĭ, interj. care se întrebuințează cînd te jocĭ cu un copil care începe să umble și te ascunzĭ ca să te caute. După ce te caută și nu te găsește, scoțĭ capu din ascunzătoare [de după ușă, de ex.] și-ĭ strigĭ prelungit ițiĭ. Atuncĭ copilu se bucură că te-a găsit și rîde. Est. Mă arăt puțin: mitocancele se ițiĭaŭ pin crăpăturile garduluĭ ca să se uĭte în curte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iții (rar) interj.

!iți (a se ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mă ițesc, 3 sg. se ițește, imperf. 1 sg. mă ițeam; conj. prez. 1 sg. să mă ițesc, 3 să se ițească; imper. 2 sg. afirm. ește-te; ger. indu-mă

i (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. esc, imperf. 3 sg. ițea; conj. prez. 3 să ițească

i vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. esc, imperf. 3 sg. ițea; conj. prez. 3 sg. și pl. ițească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

I vb. v. apărea, arăta, ivi, miji.

i vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI. MIJI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iții interj. – Cuvînt cu care se atrage atenția copilului care caută, în jocul de-a v-ați ascunselea. Origine expresivă. După Tiktin, de la aici-i „uite-l aici”. Cf. iți, vb. refl. (a se arăta, a se ivi), pe care Tiktin (urmat de DAR și de Scriban) îl consideră der. de la interj. (cf. var. iții, ițîi, care pare a-i da dreptate), și pe care Cihac, II, 151, o punea greșit în legătură cu sl. iti „a merge”, iar Philippide, II, 718, cu alb. etsëń „a da”. Este cuvînt folosit aproape exclusiv în Mold.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat.

iție, iții, s.f. (reg., înv.) măsură de capacitate pentru lichide (egală cu o fele sau cu o jumătate de cofă); conținutul ei.

ie, iții, s.f. – (reg.; arh.) Măsură veche pentru lichide; făcea șase decilitri și ceva (Bud, 1908; Țiplea, 1906). Trei iții făceau 2 litri: „Să bem vin cu iția, / Să ne-mpărțim dragostea” (Papahagi, 1925: 203). – Din magh. icce „jumătate” (Bud, Țiplea, MDA).

ie, iții, s.f. – (înv.) Măsură veche pentru lichide; făcea șase decilitri și ceva (Bud 1908; Țiplea 1906). Trei iții făceau 2 litri: „Să bem vin cu iția, / Să ne-mpărțim dragostea” (Papahagi 1925: 203). – Din magh. icce (Bud, Țiplea).

Intrare: iții
iții1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • iții
ițiiu interjecție
interjecție (I10)
  • ițiiu
Intrare:
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iț
  • ițul
  • ițu‑
plural
  • iți
  • iții
genitiv-dativ singular
  • iț
  • ițului
plural
  • iți
  • iților
vocativ singular
plural
Intrare: iți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • ește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esc
(să)
  • esc
  • ițeam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • ești
(să)
  • ești
  • ițeai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • ește
(să)
  • ițească
  • ițea
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • ițeam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • ițeați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • esc
(să)
  • ițească
  • ițeau
  • i
  • iseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ițăi
  • ițăire
  • ițăit
  • ițăitu‑
  • ițăind
  • ițăindu‑
singular plural
  • ițăiește
  • ițăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ițăiesc
(să)
  • ițăiesc
  • ițăiam
  • ițăii
  • ițăisem
a II-a (tu)
  • ițăiești
(să)
  • ițăiești
  • ițăiai
  • ițăiși
  • ițăiseși
a III-a (el, ea)
  • ițăiește
(să)
  • ițăiască
  • ițăia
  • ițăi
  • ițăise
plural I (noi)
  • ițăim
(să)
  • ițăim
  • ițăiam
  • ițăirăm
  • ițăiserăm
  • ițăisem
a II-a (voi)
  • ițăiți
(să)
  • ițăiți
  • ițăiați
  • ițăirăți
  • ițăiserăți
  • ițăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ițăiesc
(să)
  • ițăiască
  • ițăiau
  • ițăi
  • ițăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ițâi
  • ițâire
  • ițâit
  • ițâitu‑
  • ițâind
  • ițâindu‑
singular plural
  • ițâiește
  • ițâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ițâiesc
(să)
  • ițâiesc
  • ițâiam
  • ițâii
  • ițâisem
a II-a (tu)
  • ițâiești
(să)
  • ițâiești
  • ițâiai
  • ițâiși
  • ițâiseși
a III-a (el, ea)
  • ițâiește
(să)
  • ițâiască
  • ițâia
  • ițâi
  • ițâise
plural I (noi)
  • ițâim
(să)
  • ițâim
  • ițâiam
  • ițâirăm
  • ițâiserăm
  • ițâisem
a II-a (voi)
  • ițâiți
(să)
  • ițâiți
  • ițâiați
  • ițâirăți
  • ițâiserăți
  • ițâiseți
a III-a (ei, ele)
  • ițâiesc
(să)
  • ițâiască
  • ițâiau
  • ițâi
  • ițâiseră
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iții
  • ițiire
  • ițiit
  • ițiitu‑
  • ițiind
  • ițiindu‑
singular plural
  • ițiește
  • ițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ițiesc
(să)
  • ițiesc
  • ițiam
  • ițiii
  • ițiisem
a II-a (tu)
  • ițiești
(să)
  • ițiești
  • ițiai
  • ițiiși
  • ițiiseși
a III-a (el, ea)
  • ițiește
(să)
  • ițiască
  • iția
  • iții
  • ițiise
plural I (noi)
  • ițiim
(să)
  • ițiim
  • ițiam
  • ițiirăm
  • ițiiserăm
  • ițiisem
a II-a (voi)
  • ițiiți
(să)
  • ițiiți
  • ițiați
  • ițiirăți
  • ițiiserăți
  • ițiiseți
a III-a (ei, ele)
  • ițiesc
(să)
  • ițiască
  • ițiau
  • iții
  • ițiiseră
Intrare: iție
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iție
  • iția
plural
  • iții
  • ițiile
genitiv-dativ singular
  • iții
  • iției
plural
  • iții
  • ițiilor
vocativ singular
plural
ițe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ițiiinterjecție

  • chat_bubble rar A face iții, se zice despre cel care, într-un joc de copii, scoate puțin capul afară din locul unde s-a ascuns, pentru a da un semnal convențional. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da veniți încoaci... Ce, doamne iartă-mă, de-mi faceți iții? ALECSANDRI, T. 427. DLRLC
    • format_quote Îl vezi prin vis... el îți face iții. ALECSANDRI, T. 945. DLRLC
etimologie:

i, ițescverb

popular
  • 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În lungul drumului, departe, se mai ițeau luminile unui sat; casele se ridicau singuratice, tăind zarea fără de sfîrșit. SADOVEANU, O. I 134. DLRLC
    • format_quote Printre brazii de sus se ițesc pete albe. C. PETRESCU, Î. II 203. DLRLC
    • format_quote Pe ceriul albastru se ițea ici-colea cîte un nouraș. CONTEMPORANUL, VI 104. DLRLC
  • 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: privi uita
    • format_quote La casele dimprejur, mai multe perechi de ochi se ițeau după perdele. BART, E. 340. DLRLC
    • format_quote În zadar se iți, printre gard, la casa Irinei, n-a zărit pe nimeni. BUJOR, S. 130. DLRLC
    • format_quote Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24. DLRLC
etimologie:
  • cf. iții DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.