19 definiții pentru hui
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HUI, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.
hui, ~e a [At: ALRM I/I h. 193 / Pl: ~e / E: nct] (Reg; îla) ~ de cap Amețit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hui4 vt [At: LB / Pzi: ~esc / E: nct] (Mol; Trs) 1 A certa. 2 A cicăli. 3 A huidui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hui3 vi [At: H X, 356 / Pzi: 3 -ește / E: fo] (D. porc; reg) A grohăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hui2 vi [At: DA ms / Pzi: 3 ~ește / E: fo] A răsuna prelung Cf a vui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hui1 i [At: LB / E: fo] Cuvânt cu care se mână vitele în staul și porcii în cocină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HUI, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HUI, huiesc, vb. IV. Intranz. A vui. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. Huiește secera, fulgerătoare. id. V. 71.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
huì v. a face huet: îmi huește necontenit în cap AL. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
huĭ n., pl. urĭ (aceĭașĭ orig. ca mrom. huĭ, nărav, obiceĭ). Mold. Fam. A-țĭ veni huĭu, a-țĭ veni hachița (capriciu).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
huĭésc și (rar) vuĭésc v. intr. (imit. d. hu, vu, bu, sunete care arată vibrațiunea aeruluĭ, ca și în hauĭ, bubuĭ și sîrb. hujiti, a vîjîi). Fac huĭet, răsun: huĭește aeru de tunete. Vorbesc mult și cu emoțiune: huĭește lumea de vitejia luĭ. Protestez, vociferez: mahalagĭoaĭca a huit pin curte. Vuindu-se (Xen. 4, 62), zvonindu-se.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiește, imperf. 3 pl. huiau; conj. prez. 3 să huiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiește, imperf. 3 sg. huia; conj. prez. 3 să huiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hui vb., ind. prez. 3 sg. huiește, imperf. 3 sg. huia; conj. prez. 3 sg. și pl. huiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HUI vb. v. răsuna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HUI vb. a aui, a hăui, a hăuli, a răsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
HUI, huiesc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hui2, huiesc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
NINGXIA HUI (sau NING XIA HUIZU ZIZHIQU) [niŋsja], regiune autonomă în partea de N a Chinei; 66,4 mii km2; 5,2 mil. loc. (1997). Centrul ad-tiv: Yinchuan. Expl. de petrol, de cărbune și sare. Cereale; orez. Creșterea ovinelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
huiverb
-
- Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. DLRLC
- Huiește secera, fulgerătoare. IOSIF, V. 71. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09