opțiuni
  • info

19 definiții pentru hrentui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRENTUI, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec.

HRENTUI, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec.

hrentui [At: CREANGĂ, GL. / V: hrăn~, hrin~, hle~, hlențui / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) strica. 3 vr A se învechi. 4 vr A se hodorogi. 5-6 vtr A (se) împrăștia. 7-8 vtr (Fig; d. oameni) A (se) obosi peste măsură.

HRENTUI, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se strica, a se dărăpăna, a se hodorogi. A trimes răspuns faurului Bogonos pentru o căruță, care are nevoie să fie desferecată și iar ferecată, să nu se mai hrentuiască nici-odată. SADOVEANU, N. P. 99. ♦ A se împrăștia, a se risipi. Oșlobanul ie atunci lemnele din carul omului, cîte unul, unul, și le razemă în picioare lîngă brațu-i; după aceea descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură, legîndu-le frumușel să nu se hrentuiască. CREANGĂ, A. 83.

A HRENTUI ~iesc tranz. pop. A face să se hrentuiască. /cf. ung. harantolni

A SE HRENTUI mă ~iesc intranz. pop. 1) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi, șubrezindu-se; a se hârbui; a se rablagi. 2) A se răspândi în diferite direcții; a se risipi; a se împrăștia. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se ramoli; a se hodorogi; a se șubrezi. /cf. ung. harantolni

hrentuì v. Mold. a strica, a dărâma: legându-le frumușel, să nu le hrentuiască CR. [Ung. HARÁNTOLNI, a strica uzând].

hlentui v vz hrentui

hlențui v vz hrentui

hrăntui v vz hrentui

hrențui v vz hrentui

hrintui v vz hrentui

hrentuĭésc v. tr. (d. un verb vsl., de unde vine și ung. harántolni, a hodorogi, a deteriora, d. harănt, peziș). Nord. Stric, rup, frîng, dăvăsesc, deteriorez (zdruncinînd): lucrurĭ hrentuite.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hrentui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hrentuiesc, 3 sg. se hrentuiește, imperf. 1 sg. mă hrentuiam; conj. prez. 1 sg. să mă hrentuiesc, 3 să se hrentuiască; imper. 2 sg. afirm. hrentuiește-te; ger. hrentuindu-mă

!hrentui (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiește, imperf. 3 sg. se hrentuia; conj. prez. 3 să se hrentuiască

hrentui vb., ind. prez. 3 pl. hrentuiesc, imperf. 3 sg. hrentuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hrentuiască

hrențui vb. (ind. prez. 1 hrențuiesc)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRENTUI vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

hrentui vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrentui (-uesc, hrentuit), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui. – Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare).

Intrare: hrentui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hrentui
  • hrentuire
  • hrentuit
  • hrentuitu‑
  • hrentuind
  • hrentuindu‑
 singular plural
  • hrentuiește
  • hrentuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hrentuiesc
 (să)
  • hrentuiesc
  • hrentuiam
  • hrentuii
  • hrentuisem
a II-a (tu)
  • hrentuiești
 (să)
  • hrentuiești
  • hrentuiai
  • hrentuiși
  • hrentuiseși
a III-a (el, ea)
  • hrentuiește
 (să)
  • hrentuiască
  • hrentuia
  • hrentui
  • hrentuise
plural I (noi)
  • hrentuim
 (să)
  • hrentuim
  • hrentuiam
  • hrentuirăm
  • hrentuiserăm
  • hrentuisem
a II-a (voi)
  • hrentuiți
 (să)
  • hrentuiți
  • hrentuiați
  • hrentuirăți
  • hrentuiserăți
  • hrentuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hrentuiesc
 (să)
  • hrentuiască
  • hrentuiau
  • hrentuiră
  • hrentuiseră
hlentui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hrintui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hrențui
  • hrențuire
  • hrențuit
  • hrențuitu‑
  • hrențuind
  • hrențuindu‑
 singular plural
  • hrențuiește
  • hrențuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hrențuiesc
 (să)
  • hrențuiesc
  • hrențuiam
  • hrențuii
  • hrențuisem
a II-a (tu)
  • hrențuiești
 (să)
  • hrențuiești
  • hrențuiai
  • hrențuiși
  • hrențuiseși
a III-a (el, ea)
  • hrențuiește
 (să)
  • hrențuiască
  • hrențuia
  • hrențui
  • hrențuise
plural I (noi)
  • hrențuim
 (să)
  • hrențuim
  • hrențuiam
  • hrențuirăm
  • hrențuiserăm
  • hrențuisem
a II-a (voi)
  • hrențuiți
 (să)
  • hrențuiți
  • hrențuiați
  • hrențuirăți
  • hrențuiserăți
  • hrențuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hrențuiesc
 (să)
  • hrențuiască
  • hrențuiau
  • hrențuiră
  • hrențuiseră
hrăntui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hlențui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hrentui, hrentuiescverb

  • 1. regional A se strica; a se hodorogi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A trimes răspuns faurului Bogonos pentru o căruță, care are nevoie să fie desferecată și iar ferecată, să nu se mai hrentuiască niciodată. SADOVEANU, N. P. 99. DLRLC
    • 1.1. A se împrăștia, a se risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oșlobanul ie atunci lemnele din carul omului, cîte unul, unul, și le razemă în picioare lîngă brațu-i; după aceea descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură, legîndu-le frumușel să nu se hrentuiască. CREANGĂ, A. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.