opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.

HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.

hrean sm [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XII 143 / V: hăr~ sn, her~, hiran~, hir~, ir~, re~ / Pl: ~eni / E: vsl хрѣнъ] 1 (Bot) Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment) cu franzele mari și cu flori albe (Armoracici rusticana). 2 (Îe) A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în ~ A se obișnui cu o viață amărâtă, plină de privațiuni.

HREAN s. m. Plantă din familia cruciferelor, a cărei rădăcină cu gust picant e folosită drept condiment (Armoracia rusticana). Mîncase o hrîncă de mămăligă rece, tăvălită în hrean înăcrit cu borș și înroșit cu zamă de sfeclă. CAMILAR, TEM. 303. Să știi că-s iute... ca hreanu. ALECSANDRI, T. I 152. ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a duce (sau a se deprinde cu) o viață amărîtă.

HREAN m. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari și flori albe, cultivată pentru rădăcina cu proprietăți condimentare. ◊ A trăi ca viermele în ~ a duce o viață grea. [Monosilabic] /<sl. hrĕnu

hrean n. plantă culinară ce se cultivă pentru rădăcina sa cărnoasă cu gust înțepător (Cochlearia armoracea) [Slav. HRĬENŬ].

hreán m. fără pl., care ar fi hrenĭ (vsl. rus. hrĕn, bg. hrĕan). O plantă cruciferă cu frunze marĭ și late (cochleária armorácia saŭ armorácia rusticána). Rădăcina eĭ e contra scorbutuluĭ, produce sudoare, e diuretică și se întrebuințează în bucătărie. E originară din prejuru măriĭ Negre. – În Olt. și hirean și irean.

hărean1 sn vz hrean

herean sm vz hrean

hiran sn vz hrean

hirean sn vz hrean

rean sn vz hrean

hireán, V. hrean.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hrean s. m.

hrean s. m.

hrean s. m.

hrean

hrean sg.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HREAN s. (BOT.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac.

HREAN s. (BOT.; Armoracia rusticana) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrean (-eni), s. m. – Ridiche sălbatică (Cochlearia Armoracia). – Var. (Trans.) herean. Mr. hrean. Sl. chrĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Conev 48), cf. bg. hren, rus. chren. – Der. hreaniță, s. f. (plantă, Bunias Erucago); hreniță (var. hrăniță), s. f. (plantă, Lepidium draba, campestre, sativum); hrenoasă, s. f. (varietate de muștar sălbatic, Sinapis arvensis); hrenui, vb. (Mold., a amărî, a supăra).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HREAN subst. 1. – spătar (Vel); – m. vornic (Sur XXII). 2. Hren, N. (Băl VI). 3. Hreaniciul (Sur XVI).

Intrare: Hrean
Hrean nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hrean
Intrare: hrean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrean
  • hreanul
  • hreanu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hrean
  • hreanului
plural — —
vocativ singular —
plural —
herean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hiran
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hirean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hreansubstantiv masculin

  • 1. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe; rădăcină-sălbatică (Armoracia rusticana). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tormac usturoi
    • format_quote Mîncase o hrîncă de mămăligă rece, tăvălită în hrean înăcrit cu borș și înroșit cu zamă de sfeclă. CAMILAR, TEM. 303. DLRLC
    • format_quote Să știi că-s iute... ca hreanu. ALECSANDRI, T. I 152. DLRLC
    • chat_bubble A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.