HOTĂRNICIE, hotărnicii, s. f. Fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor unei regiuni, a unei proprietăți etc. – Hotarnic + suf. -ie.

hotărnicie sf [At: PRAV. IPSIL. ap. TDRG / V: ot~ / Pl: ~ii / E: hotărnici + -ie] Fixare, pe bază de măsurători, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.).

HOTĂRNICIE, hotărnicii, s. f. Fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). – Hotarnic + suf. -ie.

HOTĂRNICIE, hotărnicii, s. f. 1. Delimitare. Prin fața fabricilor... ce-și ridică coșul de fier înnegrit de fum, ca un stîlp de hotărnicie între două moșii, cineva se opri. ARDELEANU, D. 132. 2. Fixarea pe bază de măsurătoare a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). În anul 1779 se deschide la Moscova o școală de hotărnicie. PROBL. GEOGR. II 22.

hotărnicie f. fixarea hotarelor unei moșii: termen de hotărnicie.

hotărnicíe f. Delimitare, fixare de hotare.

otărnicie sf vz hotărnicie

hotărnicie s. f., art. hotărnicia, g.-d. art. hotărniciei; pl. hotărnicii, art. hotărniciile (desp. -ci-i-)

hotărnicie s. f., art. hotărnicia, g.-d. art. hotărniciei; pl. hotărnicii, art. hotărniciile

hotărnicie s. f., art. hotărnicia, g.-d. art. hotărniciei; pl. hotărnicii, art. hotărniciile