10 definiții pentru hortativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HORTATIV, -Ă, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din lat. hortativus.
HORTATIV, -Ă, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din lat. hortativus.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hortativ, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: lat hortativus] (Grm; d. forme verbale sau d. propoziții) Care exprimă un îndemn.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HORTATIV, -Ă, hortativi, -e, adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn, de îndemn. Propoziție hortativă. ◊ (Substantivat) Viitorul are uneori valoare de hortativ, exprimînd un îndemn. L. ROM. 1953, nr. 4, 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HORTATIV, -Ă adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat. hortativus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HORTATIV, -Ă adj. (despre forme verbale, propoziții) care exprimă un îndemn. (< lat. hortativus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HORTATIV ~ă (~i, ~e) (despre propoziții sau forme verbale) Care exprimă un îndemn, o poruncă. /<lat. hortativus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hortativ adj. m., pl. hortativi; f. hortativă, pl. hortative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hortativ adj. m., pl. hortativi; f. hortativă, pl. hortative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hortativ adj. m., pl. hortativi; f. sg. hortativă, pl. hortative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HORTATIV, -Ăadj. (< lat. hortativus): în sintagmele formă verbală hortativă și propoziție hortativă (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
hortativ, hortativăadjectiv
- 1. (Despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Propoziție hortativă. DLRLC
- Viitorul are uneori valoare de hortativ, exprimînd un îndemn. L. ROM. 1953, nr. 4, 45. DLRLC
-
etimologie:
- hortativus DEX '09 DEX '98 DN