19 definiții pentru hoață
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- enciclopedice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hoață [At: ȘEZ. IV, 219 / V: oa~ / Pl: ~țe / E: hoț] 1 Femeie care fură. 2 (Gmț) Ștrengăriță. 3 (Ent; reg) Insectă cu miros urât, care trăiește în locuințele oamenilor.
hoáță f., pl. e. Fem. d. hoț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOȚ, HOAȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOȚ, HOAȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOȚ, HOAȚĂ, hoți, hoațe, s. m. și f. 1. Persoană care fură. Cum v-am povestit la crîșmă, au năzuit doi hoți la parale. SADOVEANU, B. 110. Aista are să-ți spargă casa ș-are să te prade; aista-i un hoț. HOGAȘ, DR. II 151. Te pradă hoții. ȘEZ. III 116. Și mă scoate, dacă poți, De prin mîni, de pe la hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. ◊ Hoț de codru v. codru. Hoț de drumul mare v. drum. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean, perfid. Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea și hoață, Îmblă-n față să ne-o scoață. ALECSANDRI, P. P. 278. 2. (Familiar, cu o nuanță de ușoară mustrare și uneori de admirație) Ștrengar, șiret. Rada-i mare hoață, Poate satul tot să-l scoață Din sărit. COȘBUC, P. I 98. Ce văd? Iar hoțu cel de Leonaș? ALECSANDRI, T. I 217. Să-mi aleg... [o fată] Cu fața de ardeleancă, Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoț m. (probabil, din răd. slavă hot- și hvat-, de unde vine poftă și înșfac [Bern. 1, 398 și 407]. Cp. și cu înhaț și cu moț, pin aluz. la căcĭula moțată a hoților orĭ a Moților din Ardeal. D. hoț numele Huțanilor saŭ Huțulilor în Bucov.). Fur, acela care fură. Fig. Fam. Epitet glumeț unuĭ șiret. – Fem. hoață și hoțoaĭcă, pl. e. – În vest și oț (VR. 1927, 5, 156, de doŭă orĭ). V. tîlgar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hoață s. f., g.-d. art. hoaței; pl. hoațe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hoață s. f., g.-d. art. hoaței; pl. hoațe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hoață s. f., g.-d. art. hoaței; pl. hoațe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hoț.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HOAȚĂ s. hoțoaică, pungășoaică, (pop.) tâlhăriță, tâlhăroaică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOAȚĂ s. hoțoaică, pungășoaică, (pop.) tîlhăriță, tîlhăroaică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOȚ s. v. ștrengar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOȚ s. 1. pungaș, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. v. escroc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOȚ s. 1. pungaș, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. escroc, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoț s. v. ȘTRENGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAGNI MINORES SAEPE FURES PUNIUNT (lat.) hoții cei mari pedepsesc adesea pe hoții cei mici – Balbus, „Sententiae”, 107.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
HOȚ abțibild, achizitor, aghiotant, alonjar, alpinist, aportor, aprod, aspersor, bijboc, bobocel, bojogar, borfaș, caiafă, caracudă, caramangiu, caraulă, carditor, cenușăreasă, chibiț, chichițar, chișer, cioran, ciorditor, circar, ciupitor, cocor, corecționar, croitor, curvă bătrână, digitator, excursionist, găinar, giolar, giurgian, guguștiuc, hârciog, hoț ca o coțofană, hubăr, hultan, ied, inspector, județ, julitor, junior, lăturean, lupache, lupeanu, lupescu, mafler, maimuțar, manglitor, matroz, mânuță de aur, mătreață, oblete, ostreață, palmagiu, panacotar, panacotist, paraditor, pălmar, perpelit, piețar, pungaș, șucăr, ucenic, vastangiu, zarzavagiu, zdrențar.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hoț ca o coțofană expr. hoț înrăit; cleptoman.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hoț de bună dimineața expr. (intl.) spărgător care operează în zorii zilei, pătrunzând în locuințe pe fereastra deschisă de la parterul unei clădiri.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
hoț, hoțisubstantiv masculin hoață, hoațesubstantiv feminin
- 1. Persoană care fură. DEX '09 DEX '98 DLRLCaugmentative: hoțoman
- Cum v-am povestit la crîșmă, au năzuit doi hoți la parale. SADOVEANU, B. 110. DLRLC
- Aista are să-ți spargă casa ș-are să te prade; aista-i un hoț. HOGAȘ, DR. II 151. DLRLC
- Te pradă hoții. ȘEZ. III 116. DLRLC
- Și mă scoate, dacă poți, De prin mîni, de pe la hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. DLRLC
-
-
- Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea și hoață, Îmblă-n față să ne-o scoață. ALECSANDRI, P. P. 278. DLRLC
-
-
-
- Rada-i mare hoață, Poate satul tot să-l scoață Din sărit. COȘBUC, P. I 98. DLRLC
- Ce văd? Iar hoțu cel de Leonaș? ALECSANDRI, T. I 217. DLRLC
- Să-mi aleg... [o fată] Cu fața de ardeleancă, Cu ochii ca o șerpoaică Și hoață ca o vulpoaică. ȘEZ. IV 219. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09