2 intrări
13 definiții
din care- explicative (4)
- morfologice (6)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.
hitit, ~ă [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: fr hittite] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație indo-europeană care a pătruns în mil. II î.Hr. în Asia Mică. 2 a Care aparține hitiților (1). 3 a Privitor la hitiți (1). 4 a Specific hitiților (1). 5 sf Limbă vorbită de hitiți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HITIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hitit s. m., adj. m., pl. hitiți; f. sg. hitită, pl. hitite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hitită (limbă) s. f., g.-d. art. hititei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hitită (limbă) s. f., g.-d. art. hititei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hitită (limba) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HITITĂ s. f. (cf. fr. hitite): limbă indo-europeană vorbită de hitiți, o populație care a pătruns în mileniul al doilea î.e.n. în Asia Mică. Limba textelor hitite găsite în secolul nostru în acea zonă are un caracter foarte arhaic și prezintă o mare importanță pentru gramatica comparată a limbilor indo-europene.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HITÍTĂ (< fr. {i}) s. f. Limbă indo-europeană dispărută, din ramura anatoliană, vorbită de hitiți. Scrierea h. folosea caractere cuneiforme babiloniene; a fost descifrată de lingvistul ceh B. Hrozný. Textele hitite sunt cele mai vechi texte indo-europene cunoscute și au o importanță deosebită pentru studiul comparativ al limbilor din această familie, oferind material pentru reconstituirea ei.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HITÍȚI (< fr. {i}) s. m. pl. Populație indo-europeană stabilită în milen. 3-2 î. Hr. în partea centrală și de E a Asiei Mici, care a întemeiat, în sec. 17 î. Hr., un puternic stat cu capitala la Hattușaș. În sec. 12 î. Hr., Regatul Hitit s-a destrămat sub loviturile „popoarelor mării”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hitit, hitităadjectiv
-
- 1.1. Limba vorbită de hitiți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- hittite DEX '09 DEX '98 MDN '00
hitit, hitițisubstantiv masculin hitită, hititesubstantiv feminin
- 1. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul II în Asia Mică. DEX '09 MDN '00
- 1.1. Persoană care făcea parte din această populație. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- hittite DEX '09 DEX '98 MDN '00