HIPOTIROIDIE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

hipotiroidie sf [At: D. MED. / P: ~ro-i~ / Pl: ~ii / E: fr hypothyroïdie] Stare patologică datorată reducerii secreției glandei tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii Si: hipotiroidism.

HIPOTIROIDIE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică datorită reducerii secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

HIPOTIROIDIE s.f. Boală cauzată de o hiposecreție a glandei tiroide; hipotiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hypothyroïdie].

HIPOTIROIDIE s. f. boală cauzată de o hiposecreție a glandei tiroide; hipotiroidism. (< fr. hypothyroïdie)

hipotiroidie (desp. -ro-i-) s. f., art. hipotiroidia, g.-d. art. hipotiroidiei; pl. hipotiroidii, art. hipotiroidiile (desp. -di-i-)

hipotiroidie (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidia, g.-d. art. hipotiroidiei; pl. hipotiroidii, art. hipotiroidiile

hipotiroidie s.f. (sil. -ro-i-), art. hipotiroidia, g.-d. art. hipotiroidiei; pl. hipotiroidii, art. hipotiroidiile

HIPOTIROIDIE s. v. hipotiroidism.

HIPOTIROIDIE s. (MED.) hipotiroidism.