HIGROFITĂ, higrofite, adj., s. f. (Plantă) care se dezvoltă în locuri cu exces de umiditate. – Din fr. hygrophyte.

higrofită [At: DEX / Pl: ~te / E: fr hygrophyte] 1-2 sf, a (Plantă) care se dezvoltă normal când substratul pe care vegetează are o mare umiditate.

HIGROFITĂ, higrofite, adj., s. f. (Plantă) care se dezvoltă normal când substratul pe care vegetează are o mare umiditate. – Din fr. hygrophyte.

HIGROFITĂ adj., s.f. (Plantă) care crește în condiții de mare umiditate, fără a fi însă acvatică. [< fr. hygrophyte, cf. gr. hygros – umed, phyton – plantă].

HIGROFITĂ adj., s. f. (plantă) care crește în locuri umede. (< fr. hygrophyte)

HIGROFIT ~ tă (~ți, ~te) și substantival (despre plante terestre) Care se dezvoltă în condiții de mare umiditate. /<fr. hygrophyte

HIGRO- „lichid, umezeală, umed”. ◊ gr. hygros „umed” > fr. hygro-, germ. id., engl. id. > rom. higro-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., plante acvatice sau care cresc în stațiunile ecologice umede; ~cazie (~chasie, ~chazie) (v. -cazie), s. f., fenomen de punere în libertate a semințelor sau sporilor plantelor în perioada de umiditate excesivă; ~file (v. -fil₁), adj., s. f. pl., (plante) care se dezvoltă în condiții de umiditate excesivă; ~filie (v. -filie₁), s. f., afinitate a plantelor pentru locurile umede; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în regiunile cu umiditate ridicată; ~fob (v. -fob), adj., (despre plante) care evită umiditatea abundentă; ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică manifestată față de lichide; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea continuă a umidității aerului atmosferic; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă reprezentînd variația umidității aerului; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul umidității atmosferice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care studiază metodele și aparatele folosite pentru determinarea umidității aerului atmosferic; sin. higroscopie; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea umidității aerului atmosferic; sin. umidometru (2); ~morfie (v. -morfie), s. f., totalitate a caracterelor structurale speciale la plantele higrofile; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., parte fluidă a citoplasmei; ~scop (v. -scop), s. n., instrument folosit pentru studierea variației umidității aerului atmosferic; ~scopie (v. -scopie), s. f., higrometrie*; ~scatofil (v. scato-, v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește pe locuri umede și întunecoase; ~stat (v. -stat), s. n., aparat pentru menținerea umidității relative a aerului dintr-o încăpere, dintr-o instalație etc.