opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIBRIDARE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

hibridare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 9/6 / Pl: ~dări / E: hibrida] Proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuală sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite Si: hibridat1, hibridație, hibridizare, hibridizat1.

HIBRIDARE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridație. – V. hibrida.

HIBRIDARE, hibridări, s. f. Proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, soiuri sau rase diferite. Prin hibridare vegetativă se pot modifica ereditar orice caractere, în special culoarea fructelor, structura lor morfologică, însușirile biochimice, rezistența la ger, la boale și la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6.

HIBRIDARE s.f. Încrucișare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită; hibridație; hibridizare. [< hibrid, după fr. hibridation].

HIBRIDARE s. f. încrucișare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridație. (< hibrida)

HIBRIDA, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

HIBRIDA, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

hibrida vt [At: LTR / Pzi: ~dez / E: fr hybrider] 1 A obține un hibrid prin procesul de hibridare Si: a hibridiza (1). 2 A încrucișa prin hibridare două organisme, două specii etc. pentru a obține un hibrid (1) Si: a hibridiza (2).

HIBRIDA vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].

HIBRIDA vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)

A HIBRIDA ~ez tranz. (plante sau animale) A face să procreeze, obținând un hibrid cu însușiri superioare; a încrucișa; a hibridiza. /<fr. hybrider

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hibridare (desp. hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridării; pl. hibridări

hibridare (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridării; pl. hibridări

hibridare s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridării; pl. hibridări

hibrida (a ~) (desp. hi-bri-) vb., ind. prez. 1 sg. hibridez, 3 hibridează; conj. prez. 1 sg. să hibridez, 3 să hibrideze

hibrida (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridează

hibrida vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridez, 3 sg. și pl. hibridizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HIBRIDARE s. v. corcire.

HIBRIDARE s. (BIOL.) hibridizare. (Proces de ~.)

HIBRIDA vb. v. corci.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIBRIDARE s. f. (< hibridă < fr. hybrider); încrucișare, mixtare, amestec a două limbi naturale, datorită situației geografice și istorice. Fenomenul se constată în cazul limbilor creole și sabir (v.).

HIBRIDARE s. f. (< hibridă < fr. hybrider); încrucișare, mixtare, amestec a două limbi naturale, datorită situației geografice și istorice. Fenomenul se constată în cazul limbilor creole și sabir (v.).

Intrare: hibridare
hibridare substantiv feminin
  • silabație: hi-bri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibridare
  • hibridarea
plural
  • hibridări
  • hibridările
genitiv-dativ singular
  • hibridări
  • hibridării
plural
  • hibridări
  • hibridărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hibrida
  • silabație: hi-bri-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hibrida
  • hibridare
  • hibridat
  • hibridatu‑
  • hibridând
  • hibridându‑
 singular plural
  • hibridează
  • hibridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hibridez
 (să)
  • hibridez
  • hibridam
  • hibridai
  • hibridasem
a II-a (tu)
  • hibridezi
 (să)
  • hibridezi
  • hibridai
  • hibridași
  • hibridaseși
a III-a (el, ea)
  • hibridează
 (să)
  • hibrideze
  • hibrida
  • hibridă
  • hibridase
plural I (noi)
  • hibridăm
 (să)
  • hibridăm
  • hibridam
  • hibridarăm
  • hibridaserăm
  • hibridasem
a II-a (voi)
  • hibridați
 (să)
  • hibridați
  • hibridați
  • hibridarăți
  • hibridaserăți
  • hibridaseți
a III-a (ei, ele)
  • hibridează
 (să)
  • hibrideze
  • hibridau
  • hibridară
  • hibridaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hibridare, hibridărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corcire hibridație hibridizare
    • format_quote Prin hibridare vegetativă se pot modifica ereditar orice caractere, în special culoarea fructelor, structura lor morfologică, însușirile biochimice, rezistența la ger, la boale și la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6. DLRLC
etimologie:
  • vezi hibrida DEX '09 DEX '98 DN

hibrida, hibridezverb

  • 1. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: corci hibridiza
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.