2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”.

HAȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”.

hașmă sf [At: HASDEU, I. C. I, 267 / V: agimă, hacimă, hagimă2, hagiumă, hajimă, hajmă, hasmă / Pl: ~me / E: mg hagyma] 1 Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum) Si: (reg) ceapă-franțuzească, horcegi, pur, șalotă, vlașiță, vrașită. 2 (Reg; îc) ~-turcească Arpagic.

HAȘMĂ ~e f. Specie de ceapă măruntă, cultivată mai mult pentru foi. /<ung. hagyma

háșmă și hágimă f., pl. e (ung. hagyma, ceapă. V. hașmacĭucă). Mold. Arpagic. Un fel de ceapă care face cățeĭ ca usturoiu. Trans. hajmă (la Panțu și hasmă), pur. – Și hágĭumă (Tut.). Cp. cu cîrcĭumă, crîșmă. V. orceag.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hașmă (eșalotă) s. f., g.-d. art. hașmei; pl. hașme

hașmă s. f., g.-d. art. hașmei; pl. hașme

hașmă s. f., g.-d. art. hașmei; pl. hașme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hașmă (hașme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HAȘMĂ s.f. Plantă erbacee comestibilă, cu frunze cilindrice, asemănătoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai mulți căței asemănători cu niște cepe mici deformate, cu gust și miros de usturoi. Este specifică bucătăriei franceze, fiind numită și ceapă-franțuzească sau eșalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum)

hajmă, hazme, s.f. – (reg.) Coadă de ceapă verde: „Du-te și adă niște cozi de hajme, să mâncăm cu slănină” (Crâncău, 2013). – Din magh. hagyma „ceapă, bulb” (Scriban).

-HASMĂ „auroră polară”. ◊ gr. khasma „deschidere, crăpătură” > germ. -chasme > rom. -hasmă.

Intrare: hasmă
hasmă
sufix (I7-S)
  • hasmă
Intrare: hașmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașmă
  • hașma
plural
  • hașme
  • hașmele
genitiv-dativ singular
  • hașme
  • hașmei
plural
  • hașme
  • hașmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agimă
  • agima
plural
  • agime
  • agimele
genitiv-dativ singular
  • agime
  • agimei
plural
  • agime
  • agimelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hacimă
  • hacima
plural
  • hacime
  • hacimele
genitiv-dativ singular
  • hacime
  • hacimei
plural
  • hacime
  • hacimelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagimă
  • hagima
plural
  • hagime
  • hagimele
genitiv-dativ singular
  • hagime
  • hagimei
plural
  • hagime
  • hagimelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagiumă
  • hagiuma
plural
  • hagiume
  • hagiumele
genitiv-dativ singular
  • hagiume
  • hagiumei
plural
  • hagiume
  • hagiumelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hajimă
  • hajima
plural
  • hajime
  • hajimele
genitiv-dativ singular
  • hajime
  • hajimei
plural
  • hajime
  • hajimelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hajmă
  • hajma
plural
  • hajme
  • hajmele
genitiv-dativ singular
  • hajme
  • hajmei
plural
  • hajme
  • hajmelor
vocativ singular
plural
hasmă (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hasmă
  • hasma
plural
  • hasme
  • hasmele
genitiv-dativ singular
  • hasme
  • hasmei
plural
  • hasme
  • hasmelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hașmă, hașmesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.