3 intrări

77 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARACI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç.

HARACI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç.

haraci sn [At: MOXA, 381/37 / V: araciu, ~ac2, ~ag2, hăr~, harag2 / Pl: ~uri / E: tc harag] (Tcî) 1 Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. 2 (Pex) Bir.

HARACI, haraciuri, s. n. (Învechit) Tribut anual pe care îl plăteau sultanului țările creștine supuse turcilor. Moviloaia e șireată, va trimite daruri la sultan și va făgădui haraci sporit. SADOVEANU, O. VII 148. Făgăduința de a mări pînă la patruzeci de mii galbini haraciul țării. ODOBESCU, S. I 119. Ei au plătit în tot anul haraciul. BĂLCESCU, O. I 17. ♦ Tribut, dare. Tată-său, cu nădejdea că Teseu îl va scăpa de un haraci rușinos ca acesta... îl lăsa să se ducă. ISPIRESCU, U. 117.

HARACI ~uri n. înv. Tribut anual pe care îl plăteau țările subjugate sultanului turc. /<turc. harac

harácĭ n., pl. ĭurĭ (turc. harač, ar. harağ, d. vgr. haragé, háragma, săpătură, impresiune pe o monetă, d. harasso, gravez; ngr. harádzi, alb. bg. sîrb. harač și arač, pol. haracz, ung. harács. V. harah). Tributu impus de Turcĭ țărilor româneștĭ odinioară. – În Țara Românească tributu data de la Mircea, care la 1391 se obligase să dea Porțiĭ o sumă de 3000 de galbenĭ numită peșcheș, adică dar saŭ „omagiŭ”, ĭar în Moldova de la 1511, cînd Bogdan s’a obligat să ofere un peșcheș de 4000 de galbenĭ și 24 de șoĭmĭ luĭ Selim I. Din peșcheș, deveni cu timpu haracĭ (tribut). Supt Vlad Țepeș (1460) ajunse la 10,000, supt Petru Șchĭopu la 40,000, supt Ĭon-Vodă la 60,000, apoĭ se sui la 100,000 în ultima domnie a luĭ Petru Șchĭopu și tot spori pînă la o sumă ilimitată supt Fanarioțĭ. Pin firmanele de la 1792 și 1802 haracĭu se fixă p. Țara Rom. la 619 pungĭ (309,500 de leĭ), ĭar p. Mold. la 135 de pungĭ și 445 de leĭ (67,945 de leĭ). Ultima dată fu fixat la 1835 (3,000,000 de leĭ p. amîndoŭă țările). Supt Cuza nu s’a maĭ plătit, ĭar prin războĭu de la 1877 a fost șters oficial (Șăin. Infl. Or.).

ARAC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Din ngr. haráki.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

HARAC s. m. v. arac.

HARAG s. m. v. arac.

HĂRĂCI vb. IV v. arăci.

HĂRĂGI vb. IV v. arăci.

arac1 sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV, 44/6 / V: ha~, harag, hărag, hă~, ~ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru susținerea viței de vie, a fasolei etc. 2 (Înv) Băț cu crestături cu care ciobanii măsurau cantitatea de lapte, prin introducerea lui în vas Cf țanc. 3 (Înv) Lineal (1). 4 (Înv) Spațiu dintre liniile unei hârtii liniate. 5 (Îvp; d. soare; îe) A fi de un ~ A fi de-o suliță.

araciu sn vz haraci[1] modificată

  1. haraciu (inexistent) → haraci. — Ladislau Strifler

arăci vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

ARAC1, HARAC, HARAG sm. 🚜 Par subțire care se pune ca să sprijine vița de vie sau alte plante ce nu pot crește altfel drept, ca fasolea, vița, etc. (🖼 169): viile se mlădeau... pe aracii plecați de greutatea rodului (DLVR.); ici și colo, vii sucite pe harag (IRG.) [ngr. χαράχι.]

ARAG sm.1 = ARAC1 2 Riglă de tras linii (COST.).

ARĂCI (arăcesc) vb. tr. 🚜 A pune araci la viță, etc.

ARAC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Din ngr. haráki.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

ARAC, araci, s. m. Par lung care se înfige în pămînt, servind la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. – Variante: harac (TEODORESCU, P. P. 315), harag (CAMILAR, N. I 266, SADOVEANU, Z. C. 149, ALECSANDRI, P. P. 149) s. m.

ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăci (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgi (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

ARAC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Ngr. haraki.

ARAC ~ci m. Par lung și subțire folosit pentru susținerea viței de vie sau a unor plante agățătoare. /<ngr. haráki

A ARĂCI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac

A HĂRĂGI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

arac m. par subțire de sprijinit vița de vie sau o ramură de arbore. [Gr. mod. HARAKI]. V. arag.

arag (harag) m. unealtă de tras rigle spre a scrie drept (= arac).

haraciu n. od. tribut plătit Porții de Țările Române. [Turc. HARAČ]. În Muntenia, el data dela Mircea, care se învoise la 1413 a da Porții ca dar (peșcheș) o sumă de 3000 bani de aur; iar în Moldova, dela Bogdan Chiorul, care închină țara-i lui Selim I în 1512, plătind Porții ca peșcheș 4000 galbeni și 20 șoimi. Haraciul fu urcat la 10.000 de galbeni sub Țepes, la 40.000 sub Petre Șchiopul, la 60.000 sub Ioan Vodă și el merse sporind în epoca fanarioților; după o durată de trei secole, haraciul luă sfârșit odată cu răsboiul pentru independență (1877).

harác și (maĭ des) harág m. (ngr. haráki, hárakas, băț, linie, d. vgr. harax, hárakos, harag, d. harásso, imprim; turc. herek, bg. harak. V. haracĭ, hereghie, caracter). Riglă, linie de liniat pe hîrtie (Vechĭ). Băț înfipt în pămînt de sprijinit vița saŭ alte plante agățătoare. – Spre Olt arac.

hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

haraci s. n. (sil. -raci), pl. haraciuri

arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 1 arăceam; conj. prez. 1 sg. să arăcesc, 3 să arăcească

arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 să arăcească

arăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. arăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HARACI s. (IST.) tribut, (impr.) peșcheș.

ARAC s. (reg.) pocie, vrăjar. (~ la vie.)

ARAC s. (reg.) pocie, vrăjar. (~ la vie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

haraci (haraciuri), s. n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din sec. XV pînă in sec. XIX, cu puține întreruperi. – Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. harács.Der. haracciu, s. m. (strîngător de biruri), din tc. haracci; hărăcer, s. m. (perceptor), ambele înv.

arac (araci), s. m.1. Par pentru susținerea viței de vie. – 2. Țăruș. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harakDer. arăci, vb. (a pune araci).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hărag (hărac), s.n. (reg.) 1. băț rotund cu ajutorul căruia ciobanii măsoară cantitatea de lapte pe care o dă o oaie la mulsoare; țanc. 2. (înv.) unealtă de tras linii spre a scrie drept, lineal.

aroc, aroace, s.n. (reg.) Șanțul de pe marginea drumului. – Din magh. árok „groapă, tranșee; șanț” (MDA).

aroc, aroace, s.n. – (reg.) Șanțul de pe marginea drumului. – Din magh. árok „groapă, tranșee; șanț” (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HARÁCI (< tc.) s. n. 1. Tribut anual plătit sultanului de către țările vasale. Țara Românească, Moldova și Transilvania au plătit prima oară h. în 1415, 1456 și, respectiv, 1542. 2. Una dintre cele patru rate în care se achitau dările; era numită și seama cea mică.

HARAG, Gheorghe (1925-1985, n. Marghita), regizor român de teatru. Spirit novator, a avut montări remarcabile la Teatrul maghiar din Cluj-Napoca („Azilul de noapte” de Gorki, „Floriile unui geambaș” de Sütö Andras), dar mai ales la Teatrul din Târgu Mureș („Fizicienii” de Dürrenmatt, „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, „Livada cu vișini” și „Platonov” de Cehov).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători

Intrare: haraci
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haraci
  • haraciul
  • haraciu‑
plural
  • haraciuri
  • haraciurile
genitiv-dativ singular
  • haraci
  • haraciului
plural
  • haraciuri
  • haraciurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harag
  • haragul
  • haragu‑
plural
  • haragi
  • haragii
genitiv-dativ singular
  • harag
  • haragului
plural
  • haragi
  • haragilor
vocativ singular
plural
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
araciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harac
  • haracul
plural
  • haracuri
  • haracurile
genitiv-dativ singular
  • harac
  • haracului
plural
  • haracuri
  • haracurilor
vocativ singular
plural
hăraci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
haraciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arac (par)
arac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arac
  • aracul
  • aracu‑
plural
  • araci
  • aracii
genitiv-dativ singular
  • arac
  • aracului
plural
  • araci
  • aracilor
vocativ singular
plural
harac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harac
  • haracul
  • haracu‑
plural
  • haraci
  • haracii
genitiv-dativ singular
  • harac
  • haracului
plural
  • haraci
  • haracilor
vocativ singular
plural
hărac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harag
  • haragul
  • haragu‑
plural
  • haragi
  • haragii
genitiv-dativ singular
  • harag
  • haragului
plural
  • haragi
  • haragilor
vocativ singular
plural
aroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăci
  • arăcire
  • arăcit
  • arăcitu‑
  • arăcind
  • arăcindu‑
singular plural
  • arăcește
  • arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăcesc
(să)
  • arăcesc
  • arăceam
  • arăcii
  • arăcisem
a II-a (tu)
  • arăcești
(să)
  • arăcești
  • arăceai
  • arăciși
  • arăciseși
a III-a (el, ea)
  • arăcește
(să)
  • arăcească
  • arăcea
  • arăci
  • arăcise
plural I (noi)
  • arăcim
(să)
  • arăcim
  • arăceam
  • arăcirăm
  • arăciserăm
  • arăcisem
a II-a (voi)
  • arăciți
(să)
  • arăciți
  • arăceați
  • arăcirăți
  • arăciserăți
  • arăciseți
a III-a (ei, ele)
  • arăcesc
(să)
  • arăcească
  • arăceau
  • arăci
  • arăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăci
  • hărăcire
  • hărăcit
  • hărăcitu‑
  • hărăcind
  • hărăcindu‑
singular plural
  • hărăcește
  • hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcesc
  • hărăceam
  • hărăcii
  • hărăcisem
a II-a (tu)
  • hărăcești
(să)
  • hărăcești
  • hărăceai
  • hărăciși
  • hărăciseși
a III-a (el, ea)
  • hărăcește
(să)
  • hărăcească
  • hărăcea
  • hărăci
  • hărăcise
plural I (noi)
  • hărăcim
(să)
  • hărăcim
  • hărăceam
  • hărăcirăm
  • hărăciserăm
  • hărăcisem
a II-a (voi)
  • hărăciți
(să)
  • hărăciți
  • hărăceați
  • hărăcirăți
  • hărăciserăți
  • hărăciseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcească
  • hărăceau
  • hărăci
  • hărăciseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăgi
  • hărăgire
  • hărăgit
  • hărăgitu‑
  • hărăgind
  • hărăgindu‑
singular plural
  • hărăgește
  • hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgesc
  • hărăgeam
  • hărăgii
  • hărăgisem
a II-a (tu)
  • hărăgești
(să)
  • hărăgești
  • hărăgeai
  • hărăgiși
  • hărăgiseși
a III-a (el, ea)
  • hărăgește
(să)
  • hărăgească
  • hărăgea
  • hărăgi
  • hărăgise
plural I (noi)
  • hărăgim
(să)
  • hărăgim
  • hărăgeam
  • hărăgirăm
  • hărăgiserăm
  • hărăgisem
a II-a (voi)
  • hărăgiți
(să)
  • hărăgiți
  • hărăgeați
  • hărăgirăți
  • hărăgiserăți
  • hărăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgească
  • hărăgeau
  • hărăgi
  • hărăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haraci, haraciurisubstantiv neutru

  • 1. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moviloaia e șireată, va trimite daruri la sultan și va făgădui haraci sporit. SADOVEANU, O. VII 148. DLRLC
    • format_quote Făgăduința de a mări pînă la patruzeci de mii galbini haraciul țării. ODOBESCU, S. I 119. DLRLC
    • format_quote Ei au plătit în tot anul haraciul. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
    • 1.1. Dare, peșcheș, tribut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tată-său, cu nădejdea că Teseu îl va scăpa de un haraci rușinos ca acesta... îl lăsa să se ducă. ISPIRESCU, U. 117. DLRLC
    • 1.2. Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. DEX '09 DEX '98
etimologie:

arac, aracisubstantiv masculin

  • 1. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. DLRLC
    • format_quote Viile se mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. DLRLC
etimologie:

arăci, arăcescverb

  • 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • arac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.