hașiș sni [At: ANGHELHOSIF, C. M. I, 37 / V: haciș / Pl: (înv) ~uri / E: fr haschisch, rs хашиш] Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannnabis indica) folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, provoacă toxicomanii grave.

HAȘIȘ s. n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cînepă exotică (Cannabis indica). Oboseala și înfrîngerea sînt neîndoios o otravă care, ca un hașiș ticălos, amorțește făptura vie. CAMIL PETRESCU, O. II 31.

HAȘIȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cînepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă].

HAȘIȘ s. n. alcaloid dintr-o specie de cânepă exotică, excitant psihic. (< fr. hachisch)

HAȘIȘ ~uri n. Substanță narcotică obținută din inflorescențele femele ale cânepei indiene. /<fr. haschische

hașiș n. băutură narcotică și îmbătătoare făcută din frunzele unei specii de cânepă: Orientalii sorb hașiș în loc de tutun.

*hașíș m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca substanță (ar. hašiš și hašaš, ĭarbă, fîn, vorbind maĭ ales de cînepa indiană. V. asasin). Un fel de cînepă ale căreĭ frunze uscate se mestecă în gură saŭ se fumează în Orient și care aŭ proprietățĭ excitante, narcotice și îmbătătoare.

haciș sni vz hașiș

hașiș s. n.

hașiș s. n.

hașiș s. n.