4 intrări
37 de definiții
din care- explicative (30)
- morfologice (6)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.
HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hărăgit1, ~ă a [At: ȘEZ II, 42 / Pl: ~iți, ~e / E: hărăgi] (Pop) Pocit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăgit3, ~ă a vz arăcit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăgit2 sn vz arăcit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRĂCI vb. IV v. arăci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂCI vb. IV v. arăci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂGI vb. IV v. arăci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂGI vb. IV v. arăci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arăci vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arăcit2, ~ă a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr~, hărăgit / Pl: ~iți, ~e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăci vt(a) vz arăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăcit1 sn vz arăcit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăcit2, ~ă a vz arăcit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăgi v vz arăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂCI (arăcesc) vb. tr. 🚜 A pune araci la viță, etc.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARĂCIRE sf., ARĂCIT sbst. 🚜 Faptul de a arăci.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
HĂRĂCI vb. IV V. arăci.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRĂGI vb. IV V. arăci.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ARĂCI, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăci (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgi (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂCIT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcit, hărăgit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ARĂCI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A HĂRĂGI ~esc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arăcì v. a sprijini pe arac.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arăcésc v. tr. V. hărăcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hărăcésc și hărăgésc și (Munt.) arăcésc v. tr. (d. arac, harag). Sprijin pe haragĭ: tămîĭoasă arăcită (ChN. I, 16).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 1 arăceam; conj. prez. 1 sg. să arăcesc, 3 să arăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arăcit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 să arăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arăcit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcesc, 3 sg. arăcește, imperf. 3 sg. arăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. arăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arăcit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
arăci, arăcesc, v. r. (glum.) a se căsători
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arăci, arăcescverb
- 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- arac DEX '09 DEX '98
arăcitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a arăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Arăcitul viei. DLRLC
-
etimologie:
- arăci DEX '98 DEX '09