opțiuni
  • info

12 definiții pentru hățui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂȚUI, hățuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A mâna caii (cu ajutorul hățurilor). ♦ Fig. A frâna, a stăpâni. – Hăț1 + suf. -ui.

hățui vt [At: BELDIMAN, N. P. I, 57/7 / Pzi: ~esc / E: hăț2 + -ui] 1 A mâna caii cu ajutorul hățurilor. 2 (Fig) A înfrâna. 3 (Fig) A stăpâni.

HĂȚUI, hățuiesc, vb. IV. Tranz. A mâna caii (cu ajutorul hățurilor). ♦ Fig. A frâna, a stăpâni. – Hăț1 + suf. -ui.

HĂȚUI, hățuiesc, vb. IV. Tranz. A mîna, a conduce caii cu ajutorul hățurilor. Filipoiu, hățuind caii, gîndea: Acu îi acu... CAMILAR, N. I 292. Au hățuit caii pînă în tîrg. SBIERA, P. 235. ◊ Fig. Mă duc să-i hățuiesc pe creditori. ALECSANDRI, T. 1252.

A HĂȚUI ~iesc tranz. 1) (mai ales cai) A ține în hăț. 2) fig. (persoane) A determina să se comporte conform cerințelor. /hăț + suf. ~ui

hățuì v. 1. a duce de hățuri, a mâna: am sa iau calul de hățuit AL.; 2. fig. a conduce: ce hățuiesc poporul AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hățui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățuiesc, 3 sg. hățuiește, imperf. 1 hățuiam; conj. prez. 1 sg. să hățuiesc, 3 să hățuiască

hățui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățuiesc, imperf. 3 sg. hățuia; conj. prez. 3 să hățuiască

hățui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățuiesc, imperf. 3 sg. hățuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hățuiască

hățui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățuiesc, conj. hățuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂȚUI vb. v. înfrâna, reține, struni.

hățui vb. v. ÎNFRÎNA. REȚINE. STRUNI.

Intrare: hățui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hățui
  • hățuire
  • hățuit
  • hățuitu‑
  • hățuind
  • hățuindu‑
 singular plural
  • hățuiește
  • hățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hățuiesc
 (să)
  • hățuiesc
  • hățuiam
  • hățuii
  • hățuisem
a II-a (tu)
  • hățuiești
 (să)
  • hățuiești
  • hățuiai
  • hățuiși
  • hățuiseși
a III-a (el, ea)
  • hățuiește
 (să)
  • hățuiască
  • hățuia
  • hățui
  • hățuise
plural I (noi)
  • hățuim
 (să)
  • hățuim
  • hățuiam
  • hățuirăm
  • hățuiserăm
  • hățuisem
a II-a (voi)
  • hățuiți
 (să)
  • hățuiți
  • hățuiați
  • hățuirăți
  • hățuiserăți
  • hățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hățuiesc
 (să)
  • hățuiască
  • hățuiau
  • hățuiră
  • hățuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hățui, hățuiescverb

  • 1. popular A mâna caii (cu ajutorul hățurilor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mâna
    • format_quote Filipoiu, hățuind caii, gîndea: Acu îi acu... CAMILAR, N. I 292. DLRLC
    • format_quote Au hățuit caii pînă în tîrg. SBIERA, P. 235. DLRLC
    • format_quote figurat Mă duc să-i hățuiesc pe creditori. ALECSANDRI, T. 1252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.